2:4 Iata, i s-a ingamfat sufletul, nu este fara prihana in el; dar cel neprihanit va trai prin credinta lui.
Sufletul. In prima jumatate a versetului, LXX zice: ,,Daca da inapoi, sufletul meu nu are placere in el”, o expresie care apare in Evrei 10,38. Este interesant sa observam ca textul ebraic citat in comentariul la Habacuc din Sulurile de la Marea Moarta de curand descoperite (vezi p. 1047) concorda cu textul masoretic in cazul acesta.
In aplicatia lor de baza cuvintele acesta il mustra pe profet pentru pripeala si lipsa lui de credinta.
Neprihanit. Ebr. taddiq, ,,drept”, ,,nevinovat”, sau ,,just”, folosit cu privire la o persoana sau lucru cercetat si gasit intr-o stare buna. Propozitia aceasta de incheiere prezinta caracterul unui om bun ca fiind opus aceluia al omului rau descris in prima parte a versetului.
Credinta. Ebr. ’amunah, ,,statornicie”, ,,siguranta” sau ,,credinciosie”, folosit aici pentru a descrie legatura omului cu Dumnezeu. Increderea in Dumnezeu izvoraste din fagaduinta ca Dumnezeu ii va calauzi, proteja, si binecuvanta pe aceia care fac voia Lui. Habacuc afirma aici in mod grandios ca acela care traieste printr-o credinta si incredere simpla in Domnul, va fi mantuit, dar cel caruia ,,i s-a ingamfat sufletul” prin propria lui mandrie incapatanata si staruinta in pacat va pieri.
Acolo unde textul masoretic zice credinciosia ,,lui”, LXX zice credinciosia ,,mea”, Dumnezeu Insusi fiind aici vorbitorul. In citarea acestui text aflat in Evrei 10,38, relativ putine manuscrise ale Noului Testament se iau dupa LXX, in timp ce majoritatea manuscriselor nu au nici unul dintre pronumele ,,lui” sau ,,mea” care sa determine substantivul ,,credinta”. Atat exprimarea textului masoretic cat si a LXX-ei sunt bazate pe adevaruri marete, deoarece o persoana va ,,trai”, primita inaintea lui Dumnezeu, prin credinciosia ei plina de incredere fata de Dumnezeul sau, care la randul ei este intemeiata pe credinciosia lui Dumnezeu in purtarea Lui fata de copiii Sai. Probabil ca aceasta variatie in exprimare se datoreaza asemanarii dintre literele ebraice waw si yod, asa cum se scriau pe vremea traducerii LXX-ei. In felul lor de a fi scrise din perioada aceea aceste litere apar cu totul identice. Folosite ca sufixe la ’amunah, waw ar insemna ,,lui”, iar yod, ,,mea”.
In timp ce in primul rand versetul acesta se refera la aceia care din cauza credintei lor in Domnul, vor fi izbaviti de sub Haldei si totusi vor afla pace, desi Iuda va fi distrus, intr-un sens mai larg, versetul enunta un adevar universal valabil. De mai multe ori Pavel foloseste aceasta declaratie a Vechiului Testament ca tema a discutiei cu privire la indreptatirea prin credinta (vezi Romani 1,16.17; Galateni 3,11; Evrei 10,38.39).