9:4 Numai carne cu viata ei, adica sangele ei, sa nu mancati.
Carne cu viata ei. Interdictia se aplica la mancarea de carne cu sange in ea, fie de animale vii, asa cum era obiceiul barbar al unor triburi pagane in trecut, fie de animale ucise din care sangele nu se scursese inca pe deplin. Aceasta interdictie a fost, printre altele, o protectie impotriva cruzimii si o aducere aminte despre jertfirea de animale, in care sangele, ca purtator de viata, era considerat sfant. Dumnezeu a prevazut ca omul, cazand cu usurinta victima credintelor superstitioase, va socoti ca, impartasindu-se de lichidul purtator de viata al animalelor, propria putere de viata va fi intarita sau prelungita. Din cauza aceasta si, probabil ca din alte motive acum neclare pentru noi, mancarea de carne cu sange in ea a fost irevocabil oprita. Apostolii au considerat aceasta interdictie ca fiind obligatorie si in era crestina. Ei au atras atentia credinciosilor crestini dintre neamuri in mod deosebit asupra ei, pentru ca acesti credinciosi noi obisnuisera inainte de convertire sa manance carne cu sange in ea (Fapte 15,20.29).
,,Viata”, nephes (vezi comentariul pentru Geneza 2,7). A-l traduce cu ,,suflet”, asa cum au facut unii, intuneca adevarata semnificatie (vezi Levitic 17,11). Sangele este esential pentru viata. Daca in vreo parte a corpului este oprita circulatia sangelui, acea parte moare. O pierdere completa a sangelui aduce in mod inevitabil moartea. Acesta fiind adevarul, cuvantul ebraic nephes, stand alaturi de sange in acest text, trebuie sa fie redat prin ,,viata”, ca in KJV.