9:3 Tot ce se misca si are viata, sa va slujeasca de hrana: toate acestea vi le dau, ca si iarba verde.
Sa va slujeasca de hrana. Expresia nu spune ca atunci a inceput omul sa manance pentru prima data carne de animal, ci doar ca Dumnezeu l-a autorizat, sau mai degraba i-a ingaduit sa faca ceva ce potopul facuse sa fie o necesitate. Antediluvienii nelegiuiti erau mancatori de carne (CH 109). Insa la inceput nu a fost voia lui Dumnezeu ca creaturile Sale sa se manance una pe alta. El ii daduse omului ca hrana, plantele (cap. 1,29). Prin nimicirea vremelnica a intregii vieti vegetale in timpul potopului si terminarea rezervelor de hrana care fusesera luate in corabie, s-a ivit o mare nevoie careia Dumnezeu i-a facut fata prin faptul ca a dat ingaduinta sa se manance carne de animale. De altfel, consumarea carnii ca hrana urma sa scurteze viata oamenilor pacatosi (CD 373).
Aceasta ingaduinta nu insemna consumul fara retineri si nelimitat a oricarui fel de animal. Expresia ,,tot ce se misca si are viata” exclude, in mod clar, mancarea cadavrelor de animale care murisera sau fusesera ucise de alte animale, pe care legea mozaica le-a interzis mai tarziu in mod deosebit (Exod 22,31; Levitic 22,8). Desi aici nu se face deosebire intre animale curate si necurate in ce priveste hrana, nu urmeaza de aici ca acest lucru era necunoscut pentru Noe. Faptul ca Noe cunostea aceasta deosebire se vede clar din porunca de mai inainte de a lua in corabie mai multe animale curate decat necurate (Geneza 7,2) si din faptul ca el a adus ca ardere de tot numai animale curate (cap. 8,20).
Aceasta deosebire trebuie sa fi fost atat de bine cunoscuta omului in vremea de mai inainte, incat nu a fost nevoie ca Dumnezeu sa atraga in mod special atentia lui Noe asupra ei. Numai atunci cand aceasta deosebire s-a pierdut in decursul veacurilor, prin instrainarea omului de Dumnezeu, au fost date in scris noi directive cu privire la animalele curate si necurate (vezi Levitic 11; Deuteronom 14). Caracterul neschimbator al lui Dumnezeu (Iacov 1,17) exclude posibilitatea de a interpreta acest pasaj ca ingaduinta de a ucide si a manca toate vietuitoarele. Animalele care au fost necurate pentru un motiv nu puteau fi curate pentru alt scop.
Ca si iarba verde. Aceasta inseamna noutatea ingaduintei de a folosi carnea ca hrana, alaturi de vegetale si fructe care la inceput fusesera hotarate sa fie hrana omului. Motivul pentru care Dumnezeu i-a ingaduit omului sa adauge carnea la dieta lui vegetariana nu a fost numai lipsa vremelnica a vietii vegetale, ca urmare a potopului, ci si probabil din cauza faptului ca potopul schimbase atat de mult forma exterioara a acestui pamant si micsorase fertilitatea lui, incat in tari precum nordul indepartat, avea sa nu mai produca suficienta hrana vegetariana pentru a sustine viata omului.