Printable ModeGeneza, 9
|
9:1 Dumnezeu a binecuvantat pe Noe si pe fiii sai, si le-a zis: Cresteti, inmultiti-va, si umpleti pamantul. Dumnezeu a binecuvantat pe Noe si pe fiii sai. Noe si familia sa au primit o binecuvantare care era asemanatoare cu aceea pronuntata asupra lui Adam si Eva dupa crearea lor (cap. 1,28). Dupa cum Adam fusese stramosul tuturor membrilor neamului omenesc, Noe a devenit stramosul tuturor fiintelor omenesti de dupa potop. Binecuvantarea a constat in ambele cazuri dintr-o porunca divina ,,cresteti” si umpleti pamantul. Totusi, o parte din prima binecuvantarea initiala a lipsit in binecuvantarea cea noua, si anume sarcina ,,supuneti” pamantul. Aceasta omisiune reflecta, fara indoiala, faptul ca stapanirea lumii data omului la creatiune fusese pierduta prin pacat. Pacatul a stricat legatura care existase la inceput intre om si animale, iar cel putin intr-o anumita masura, ele au fost eliberate de la supunerea fata de el. 9:2 S-apuce groaza si frica de voi pe orice dobitoc de pe pamant, pe orice pasare a cerului, pe tot ce se misca pe pamant si pe toti pestii marii: vi le-am dat in mainile voastre! S-apuce groaza. Deoarece pacatul cu urmarile lui a dezlegat legatura supunerii de bunavoie din partea animalelor fata de vointa omului, de aici inainte omul putea sa stapaneasca peste ele numai prin forta, prin acea ,,frica” pe care a insuflat-o Dumnezeu acum in lumea animala. Natura devenise instrainata de om. Frica pe care aveau sa o aiba vietuitoarele de pe pamant, din aer si din apa nu urma sa excluda revolta ocazionala impotriva stapanirii omului asupra lor. Uneori urmau sa se ridice impotriva omului si sa-l nimiceasca. Intr-adevar, Dumnezeu le-a folosit cateodata pentru a administra dreptatea divina (vezi. Exod 8,6.17.24; 2 Regi 2,24). Totusi, starea normala a creaturilor inferioare trebuia sa devina o stare de groaza instinctiva fata de om, care le face mai degraba sa-l evite, decat sa caute prezenta lui. Este un fapt ca oriunde civilizatia omeneasca inainteaza, animalele se retrag de acolo. Chiar fiarele salbatice feroce, fara sa fie provocate, de obicei il ocolesc pe om si fug de el, mai degraba decat sa-l atace. Vi le-am dat in mainile voastre. Aceasta sentinta divina isi gaseste implinirea in domesticirea anumitor animale de al caror ajutor omul are nevoie, in dresarea animalelor salbatice prin puterea superioara a vointei omului si in reducerea cu succes la neputinta a creaturilor ofensive, prin inventivitatea si ingeniozitatea sa. 9:3 Tot ce se misca si are viata, sa va slujeasca de hrana: toate acestea vi le dau, ca si iarba verde. Sa va slujeasca de hrana. Expresia nu spune ca atunci a inceput omul sa manance pentru prima data carne de animal, ci doar ca Dumnezeu l-a autorizat, sau mai degraba i-a ingaduit sa faca ceva ce potopul facuse sa fie o necesitate. Antediluvienii nelegiuiti erau mancatori de carne (CH 109). Insa la inceput nu a fost voia lui Dumnezeu ca creaturile Sale sa se manance una pe alta. El ii daduse omului ca hrana, plantele (cap. 1,29). Prin nimicirea vremelnica a intregii vieti vegetale in timpul potopului si terminarea rezervelor de hrana care fusesera luate in corabie, s-a ivit o mare nevoie careia Dumnezeu i-a facut fata prin faptul ca a dat ingaduinta sa se manance carne de animale. De altfel, consumarea carnii ca hrana urma sa scurteze viata oamenilor pacatosi (CD 373). Aceasta ingaduinta nu insemna consumul fara retineri si nelimitat a oricarui fel de animal. Expresia ,,tot ce se misca si are viata” exclude, in mod clar, mancarea cadavrelor de animale care murisera sau fusesera ucise de alte animale, pe care legea mozaica le-a interzis mai tarziu in mod deosebit (Exod 22,31; Levitic 22,8). Desi aici nu se face deosebire intre animale curate si necurate in ce priveste hrana, nu urmeaza de aici ca acest lucru era necunoscut pentru Noe. Faptul ca Noe cunostea aceasta deosebire se vede clar din porunca de mai inainte de a lua in corabie mai multe animale curate decat necurate (Geneza 7,2) si din faptul ca el a adus ca ardere de tot numai animale curate (cap. 8,20). Aceasta deosebire trebuie sa fi fost atat de bine cunoscuta omului in vremea de mai inainte, incat nu a fost nevoie ca Dumnezeu sa atraga in mod special atentia lui Noe asupra ei. Numai atunci cand aceasta deosebire s-a pierdut in decursul veacurilor, prin instrainarea omului de Dumnezeu, au fost date in scris noi directive cu privire la animalele curate si necurate (vezi Levitic 11; Deuteronom 14). Caracterul neschimbator al lui Dumnezeu (Iacov 1,17) exclude posibilitatea de a interpreta acest pasaj ca ingaduinta de a ucide si a manca toate vietuitoarele. Animalele care au fost necurate pentru un motiv nu puteau fi curate pentru alt scop. Ca si iarba verde. Aceasta inseamna noutatea ingaduintei de a folosi carnea ca hrana, alaturi de vegetale si fructe care la inceput fusesera hotarate sa fie hrana omului. Motivul pentru care Dumnezeu i-a ingaduit omului sa adauge carnea la dieta lui vegetariana nu a fost numai lipsa vremelnica a vietii vegetale, ca urmare a potopului, ci si probabil din cauza faptului ca potopul schimbase atat de mult forma exterioara a acestui pamant si micsorase fertilitatea lui, incat in tari precum nordul indepartat, avea sa nu mai produca suficienta hrana vegetariana pentru a sustine viata omului. 9:4 Numai carne cu viata ei, adica sangele ei, sa nu mancati. Carne cu viata ei. Interdictia se aplica la mancarea de carne cu sange in ea, fie de animale vii, asa cum era obiceiul barbar al unor triburi pagane in trecut, fie de animale ucise din care sangele nu se scursese inca pe deplin. Aceasta interdictie a fost, printre altele, o protectie impotriva cruzimii si o aducere aminte despre jertfirea de animale, in care sangele, ca purtator de viata, era considerat sfant. Dumnezeu a prevazut ca omul, cazand cu usurinta victima credintelor superstitioase, va socoti ca, impartasindu-se de lichidul purtator de viata al animalelor, propria putere de viata va fi intarita sau prelungita. Din cauza aceasta si, probabil ca din alte motive acum neclare pentru noi, mancarea de carne cu sange in ea a fost irevocabil oprita. Apostolii au considerat aceasta interdictie ca fiind obligatorie si in era crestina. Ei au atras atentia credinciosilor crestini dintre neamuri in mod deosebit asupra ei, pentru ca acesti credinciosi noi obisnuisera inainte de convertire sa manance carne cu sange in ea (Fapte 15,20.29). ,,Viata”, nephes (vezi comentariul pentru Geneza 2,7). A-l traduce cu ,,suflet”, asa cum au facut unii, intuneca adevarata semnificatie (vezi Levitic 17,11). Sangele este esential pentru viata. Daca in vreo parte a corpului este oprita circulatia sangelui, acea parte moare. O pierdere completa a sangelui aduce in mod inevitabil moartea. Acesta fiind adevarul, cuvantul ebraic nephes, stand alaturi de sange in acest text, trebuie sa fie redat prin ,,viata”, ca in KJV. 9:5 Caci voi cere inapoi sangele vietilor voastre; il voi cere inapoi de la orice dobitoc; si voi cere inapoi viata omului din mana omului, din mana oricarui om, care este fratele lui. Sangele vietilor voastre. (Text englez ,,sangele vostru al vietilor voastre). Cele doua pronume posesive ,,vostru” scoate in evidenta valoarea vietii omului, nephes, inaintea Cerului. Dumnezeu Insusi Se va ingriji personal de razbunarea varsarii de sange de om, asa cum se intelege prin cuvintele ,,voi cere inapoi”, literal ,,a cauta dupa”, in vederea pedepsei. De la orice dobitoc. Viata omului a fost protejata impotriva animalelor ca si impotriva altor oameni printr-o proclamatie solemna cu privire la sfintenia vietii omului. Dispozitia ca o fiara care a ucis un om sa fie nimicita a fost mai tarziu cuprinsa in codul mozaic (Exod 21,28-32). Aceasta porunca nu a fost data cu scopul de a pedepsi fiara criminala, care nu se afla sub Legea morala si deci nu poate pacatui, ci pentru siguranta oamenilor. Din mana oricarui om. Aceasta avertizare este indreptata impotriva sinuciderii si omuciderii. Dumnezeu cere ca omul care isi ia propria viata, ca acela care ia viata aproapelui sau, sa dea socoteala de fapta sa. Porunca ,,sa nu ucizi” este atat de intinsa in cuprinsul ei, incat orice fel de scurtare, sau de luare a vietii este oprita. Omul nu poate sa dea viata si, de aceea, nu are nici un drept sa o ia, afara de cazul ca i s-a cerut printr-o porunca divina sa faca acest lucru. Nici unul care este in posesia facultatilor sale mintale si morale si, deci, raspunzator de faptele sale, nu poate sa scape de judecata lui Dumnezeu, nici chiar acela care se sinucide. La inviere, fiecare ins va trebui sa apara inaintea scaunului de judecata al lui Dumnezeu ca sa-si primeasca rasplata (Romani 14,10; 2 Corinteni 5,10). 9:6 Daca varsa cineva sangele omului, si sangele lui sa fie varsat de om; caci Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Lui. Daca varsa cineva sangele omului. Dumnezeu va razbuna sau va aplica pedeapsa pentru fiecare omor, totusi, nu in mod direct, asa cum a facut in cazul lui Cain, ci indirect, punand in mana omului puterea judecatoreasca. Cuvantul ,,varsa” inseamna omor cu voia si nu luarea vietii in mod accidental, omor fara premeditare, pentru care legea a avut alte prevederi decat acelea mentionate aici (Numeri 35,11). Porunca divina inzestreaza carmuirea vremelnica cu putere judecatoreasca si pune sabia in mana ei. Dumnezeu a avut grija sa ridice o bariera contra suprematiei raului si, astfel, a pus temelia pentru o dezvoltare civila a omenirii. 9:7 Iar voi, cresteti si inmultiti-va; raspanditi-va pe pamant, si inmultiti-va pe el! Vezi comentariul de la v.1. 9:8 Dumnezeu a mai vorbit lui Noe si fiilor lui care erau cu el, si a zis: Verset ce nu a fost comentat. 9:9 Iata, Eu fac un legamant cu voi, si cu samanta voastra, care va veni dupa voi; Eu fac un legamant. Pentru a-i da lui Noe si fiilor lui o puternica asigurare despre continuarea prospera a neamului omenesc, Dumnezeu a facut un legamant cu ei si urmasii lor si l-a intarit cu un semn vizibil. Legamantul a cuprins in prevederile sale toata posteritatea care a urmat si, alaturi de familia umana, intregul regn animal. 9:10 cu toate vietuitoarele, care sunt cu voi, atat pasarile cat si vitele, si toate fiarele de pe pamant care sunt cu voi; cu toate cele care au iesit din corabie si cu orice alte dobitoace de pe pamant. Toate cele care au iesit din corabie. Acest pasaj nu inseamna, asa cum l-au explicat unii comentatori, ca anumite animale supravietuisera potopului fara sa fi iesit din corabie si ca, prin urmare, a avut loc numai o inundatie partiala a pamantului. Deoarece aceasta opinie contrazice de-a dreptul afirmatii clare ca toate animalele de pe pamant si din aer care nu au gasit adapost in corabie fusesera nimicite (cap. 6,17; 7,4.21-23), trebuie sa fie gasita o alta explicatie. Prepozitia ,,cu” din expresia ,,cu orice... dobitoace” aici este mai potrivita redata ,,din” sau ,,cu privire la” (cazi cap. 20,13 ,,despre mine”). Traducerea RSV, urmand LXX, il reda astfel: ,,orice fiara de pe pamant cu voi, atatea cate au iesit din corabie”. 9:11 Fac un legamant cu voi ca nici o faptura nu va mai fi nimicita de apele potopului, si nu va mai veni potop ca sa pustiasca pamantul. Nici o faptura nu va mai fi nimicita. Acest ,,legamant” continea numai o singura clauza si a luat forma unei fagaduinte divine. Regiuni puteau fi nimicite si animale si oameni maturati cu sutele sau cu miile, dar niciodata nu va mai fi o nimicire universala printr-un potop. Totusi, aceasta fagaduinta nu inseamna ca Dumnezeu s-a legat ca niciodata sa nu mai nimiceasca lumea prin alte mijloace decat apa. Planul Sau declarat de a pune capat oricarei rautati la incheierea istoriei acestei lumi printr-un mare foc nimicitor (2 Petru 3,7.10.11; Apocalipsa 20,9; etc.) in nici un caz nu contrazice fagaduinta. 9:12 Si Dumnezeu a zis: Iata semnul legamantului pe care-l fac intre Mine si voi, si intre toate vietuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni in veci: Iata semnul. Dumnezeu a considerat ca acest semn este necesar ca sa inspire fiintelor create de El increderea in fagaduintele Sale, acesta fiind un exemplu de condescendenta din partea Sa fata de slabiciunea omului. Omul cauta semne (Matei 24,3; 1 Corinteni 1,22), iar Dumnezeu, in indurarea si bunatatea Sa, le-a oferit intr-o anumita masura, desi El doreste ca urmasii Sai sa-si pastreze credinta, chiar daca nu sunt condusi de nici un semn si sa creada fara o dovada vizibila (Ioan 20,29). 9:13 curcubeul Meu, pe care l-am asezat in nor, el va sluji ca semn al legamantului dintre Mine si pamant. Curcubeul Meu pe care l-am asezat. Asezarea curcubeului ca un semn al legamantului fagaduintei, ca niciodata nu va mai fi un potop, presupune ca acesta a aparut atunci pentru prima data in norii cerului. Aceasta este o dovada in plus ca inainte de potop nu cazuse nici o ploaie. Curcubeul se produce prin refractia si reflexia razelor soarelui prin picaturile de ploaie de forma rotunda pe care cad razele. 9:14 Cand voi strange nori deasupra pamantului, curcubeul se va arata in nor; Verset ce nu a fost comentat. 9:15 si Eu Imi voi aduce aminte de legamantul dintre Mine si voi si dintre toate vietuitoarele de orice trup; si apele nu se vor mai face un potop, ca sa nimiceasca orice faptura. Si Eu Imi voi aduce aminte de legamant. Curcubeul, un fenomen fizic natural, a fost un simbol potrivit despre fagaduinta lui Dumnezeu de a nu mai nimici niciodata pamantul printr-un potop. Deoarece conditiile climaterice ale pamantului aveau sa fie cu totul diferite dupa potop, iar in cele mai multe parti ale lumii ploile aveau sa inlocuiasca roua binefacatoare spre a uda pamantul, era necesar ca temerile oamenilor sa fie linistite de ceva de fiecare data cand ploaia incepea sa cada. Mintea spirituala poate sa vada in fenomenele naturale descoperirile lui Dumnezeu despre Sine Insusi (vezi Romani 1,20). Astfel, curcubeul este o dovada pentru credincios ca ploaia va aduce binecuvantare, iar nu nimicire universala. Ioan a vazut in viziune un curcubeu care inconjura tronul lui Dumnezeu (Apocalipsa 4,3). Omul priveste spre curcubeu pentru a-si aduce aminte de fagaduinta lui Dumnezeu, iar Dumnezeu Insusi priveste la el spre a-si aminti si implini fagaduinta Sa. In curcubeu, credinta si increderea omului intalnesc imutabilitatea si credinciosia lui Dumnezeu. Razele de lumina sfanta care pornesc de la Soarele Neprihanirii (Maleahi 4,2) cum sunt vazute de ochiul credintei prin prisma experientelor vietii, descopera frumusetea caracterului neprihanit al lui Isus Hristos. Legamantul cel vesnic intre Tata si Fiu (Zaharia 6,13) asigura pentru fiecare fiica si fiu credincios si umil al lui Dumnezeu privilegiul de a privi in Isus pe Singurul plin de farmec si, privindu-L, sa fie schimbat dupa asemanarea Sa. 9:16 Curcubeul va fi in nor; si Eu Ma voi uita la el, ca sa-Mi aduc aminte de legamantul cel vesnic dintre Dumnezeu si toate vietuitoarele de orice trup de pe pamant. Verset ce nu a fost comentat. 9:17 Si Dumnezeu a zis lui Noe: Acesta este semnul legamantului pe care l-am facut intre Mine si orice faptura de pe pamant. Acesta este semnul. Acest legamant dintre Dumnezeu si Noe a dus la o concluzie evenimentele in legatura cu cea mai mare catastrofa de care a avut parte vreodata acest pamant. Pamantul, altadata frumos si desavarsit, oferea un tablou de pustiire completa, atat cat putea ochiul sa vada. Omul primise o lectie cu privire la teribilele rezultate ale pacatului. Lumile necazute vazusera inspaimantatorul sfarsit la care ajunge omul cand asculta de porunca lui Satana. Trebuia sa fie facut un nou inceput. Deoarece numai membrii credinciosi si ascultatori ai familiei omenesti antediluviene supravietuisera potopului, era un motiv de speranta ca viitorul va prezenta un tablou mai fericit decat trecutul. Dupa ce au fost salvati prin harul lui Dumnezeu de marele cataclism de neinchipuit, de la urmasii lui Noe se putea astepta sa aplice pentru toate veacurile viitoare invatamintele trase din potop. 9:18 Fiii lui Noe, care au iesit din corabie, erau: Sem, Ham si Iafet: Ham este tatal lui Canaan. Fiii lui Noe. Cei trei fii ai lui, mentionati in mod repetat in pasajele anterioare (capitolele 5,32; 6,10; 7,13), sunt aratati din nou ca fiind capii natiunilor in care s-a dezvoltat familia omeneasca. Numele lor sunt explicate in legatura cu tabela natiunilor, cap. 10. Ham este tatal lui Canaan. Canaan, fiul lui Ham, este mentionat aici ca aluzie la viitor fata de cele ce urmeaza. Pe de alta parte, trebuie sa fi fost scopul lui Moise de a indrepta atentia evreilor din timpul sau spre intamplarea descrisa in versetele urmatoare, pentru ca ei sa poata intelege mai bine de ce canaanitii cu care curand aveau sa se intalneasca au fost atat de degradati si de corupti din punct de vedere moral. Radacina depravarii lor se gasea in Ham, stramosul lor din vechime, ,,tatal lui Canaan”. 9:19 Acestia au fost cei trei fii ai lui Noe, si din ei s-au raspandit oameni peste tot pamantul. Din ei s-au raspandit oameni peste tot pamantul. Acest pasaj afirma in cuvinte concise, dar evidente, ca toti locuitorii de mai tarziu ai acestui glob sunt descendenti ai celor trei fii ai lui Noe. Chiar daca nu suntem in masura sa urmarim inapoi fiecare natiune si trib pana la unul din capii de familii enumerate in capitolul urmator, acest text afirma in mod accentuat ca pamantul intreg a fost populat de urmasii lui Noe. Parerea ca anumite neamuri fusesera crutate de potop in regiuni indepartate ale acestei lumi si ca nu avusesera legaturi cu fiii lui Noe nu este biblica. 9:20 Noe a inceput sa fie lucrator de pamant, si a sadit o vie. Noe a inceput sa fie lucrator de pamant. Textul nu lasa sa se inteleaga in mod necesar ca Noe, inainte de potop, nu fusese un lucrator de pamant, ci ca el a inceput o noua era ca, literal, ,,om al pamantului”. Cu toate ca primise ingaduinta de a ucide animale si a manca din carnea lor, totusi Noe a simtit ca era necesar sa cultive pamantul de indata spre a obtine hrana din el. A sadit o vie. Afirmatia nu trebuie sa fie inteleasa ca Noe nu a sadit nimic altceva in afara de vie. Via este mentionata pentru a explica intamplarile care urmeaza, si nu spre a exclude cultivarea pamantului si pentru alte scopuri. Armenia, tara in care s-a oprit corabia, era cunoscuta in vechime ca o tara a podgoriilor, dupa cum marturiseste mult umblatul istoric grec, Xenophon. Cultivarea vitei de vie era obisnuita in intregul Orient Apropiat si poate fi urmarita pana in cele mai vechi timpuri. Noe nu a facut nici un rau, sadind o vie. Vita de vie este una dintre cele mai nobile plante din creatiunea lui Dumnezeu. Hristos a folosit-o spre a ilustra legatura Sa cu biserica (Ioan 15) si a pretuit rodul ei prin aceea ca a baut din el in cea din urma seara a lucrarii Sale pamantesti (Matei 26,27-29). Mustul de struguri este foarte binefacator pentru corpul omenesc, atata timp cat el este nefermentat. 9:21 A baut vin, s-a imbatat si s-a dezgolit in mijlocul cortului sau. Vin. Ebraicul yayin, zeama de struguri. In cele mai multe cazuri, daca nu in toate, contextul biblic indica o bautura fermentata – si, prin urmare, imbatatoare. Ca rezultat al folosirii a acestei bauturi, Noe ,,s-a imbatat”. Deoarece betia fusese unul dintre pacatele erei antediluviene, trebuie sa recunoastem ca lui Noe ii erau cunoscute relele folosirii bauturilor alcoolice. Raportul despre pacatul lui Noe este o dovada despre nepartinirea Scripturilor, care raporteaza atat greselile marilor oameni, cat si virtutile lor. Nici varsta, nici biruintele spirituale mai inalte nu sunt o garantie impotriva infrangerii in ceasul incercarii. Cine ar fi crezut ca un barbat care a umblat timp de sute de ani cu Dumnezeu si care se impotrivise ispitirilor multimii sa cada singur? O ora de neatentie poate pata cea mai curata viata si poate anula mult din binele care a fost facut in decursul anilor. S-a dezgolit. ,,Vinul este batjocoritor” (Proverbe 20,1) si poate insela pe cel mai intelept dintre oameni, daca nu vegheaza. Betia deformeaza si degradeaza templul Spiritului Sfant, care suntem noi, slabeste principiul moral si il expune pe om la nenumarate rele. El pierde atat controlul facultatilor fizice, cat si psihice. Necumpatarea lui Noe a adus rusine asupra unui om batran respectabil si l-a supus pe cel care a fost intelept si bun, la batjocura si dispret. 9:22 Ham, tatal lui Canaan, a vazut goliciunea tatalui sau, si a spus celor doi frati ai lui afara. Goliciunea tatalui sau. Faptul ca Ham este numit din nou tatal lui Canaan pare sa lase a se intelege ca atat tatal, cat si fiul aveau inclinatii nesfinte asemanatoare, pe care ei insisi le descopera, nu numai in incidentul descris aici, ci si mai tarziu in practicile religioase ale unei intregi natiuni. De altfel, se arata ca intamplarea a avut loc la catva timp dupa potop, cand Canaan, cel deal patrulea fiu al lui Ham (cap. 10,6) era deja nascut. Pacatul lui Ham nu a fost un pacat neintentionat. Poate ca el a vazut starea rusinoasa a tatalui sau in mod intamplator, insa, in loc sa fie cuprins de intristare pentru nebunia tatalui sau, el s-a bucurat de ce vazuse si a gasit placere in a face cunoscut. 9:23 Atunci Sem si Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers de-a-ndaratelea si au acoperit goliciunea tatalui lor; fiindca fetele le erau intoarse inapoi, n-au vazut goliciunea tatalui lor. Sem si Iafet au luat mantaua. Cei doi frati mai mari ai lui Ham nu au impartasit simtamintele stricate ale acestuia. Si Adam avusese doi fii bine crescuti, Abel si Set, si un fiu al pacatului. Cu toate ca toti avusesera parte de aceeasi educatie si iubire parinteasca, pacatul s-a manifestat mult mai mult intr-unul decat in ceilalti. Acum, acelasi spirit de stricaciune izbucneste intr-unul din copiii lui Noe, in timp ce ceilalti fii, crescuti in acelasi camin si in acelasi conditii ca si Ham, dau dovada de un admirabil spirit de decenta si de stapanire de sine. In timp ce tendintele rele ale criminalului Cain s-au perpetuat in descendentii sai, natura decazuta a lui Ham s-a dat pe fata mai departe in urmasii sai. 9:24 Noe s-a trezit din ameteala vinului, si a aflat ce-i facuse fiul sau cel mai tanar. Noe s-a trezit. Dupa ce si-a redobandit starea de constienta si ratiunea, Noe a aflat despre ce se intamplase in timpul somnului sau, probabil cand a intrebat despre rostul mantalei care il acoperea. Fiul lui ,,mai tanar”, literal, ,,fiul lui cel mic”, insemnand ,,fiul cel mai tanar”, se refera la Ham (vezi comentariul pentru cap. 5,32). 9:25 Si a zis: Blestemat sa fie Canaan! Sa fie robul robilor fratilor lui! Blestemat sa fie Canaan. Blestemul fiind rostit asupra lui Canaan, al patrulea fiu al lui Ham, mai degraba decat asupra faptuitorului crimei, a fost considerat de unii comentatori ca dovada ca Canaan a fost adevaratul vinovat, iar nu Ham, si ca el este acela la care face referire versetul 24 ca fiind cel mai tanar membru al familiei lui Noe. Origen, parinte al bisericii, mentioneaza traditia ca mai intai Canaan a vazut rusinea bunicului sau si a vorbit despre aceasta tatalui sau. Nu este imposibil ca el sa fi luat parte la fapta rea a tatalui sau. Blestemul lui Noe nu pare sa fi fost rostit din resentiment, ci mai degraba ca o profetie. Profetia nu il incatuseaza pe Canaan in special, sau pe fiii lui Ham in general, in legaturile de fier ale unui destin. Aceasta este numai o prezicere a ceea ce Dumnezeu a vazut mai dinainte si a anuntat prin Noe. Probabil ca deja Canaan umbla in pacatele tatalui sau, iar acele pacate au ajuns o trasatura atat de puternica a caracterului national al descendentilor lui Canaan incat, mai tarziu, Dumnezeu a poruncit nimicirea lor. Robul robilor. Sem l-a subjugat pe Iafet si Iafet l-a subjugat pe Sem, insa Ham n-a subjugat niciodata pe nimeni. 9:26 El a mai zis: Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul lui Sem, Si Canaan sa fie robul lui! Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul lui Sem. In contrast cu blestemul, binecuvantarile sunt prezentate cu un nou ,,El a mai zis”. Dupa pronuntarea fiecarei binecuvantari urmeaza anuntarea sclaviei lui Canaan, ca un refren mai mic. In loc sa doreasca binele lui Sem, Noe preamareste pe Dumnezeul lui Sem, si anume pe Iehova, dupa cum a facut si Moise in cazul lui Gad (Deuteronom 33,20). Insa, avand pe Iehova ca Dumnezeu al sau, el urma sa fie si beneficiarul si mostenitorul tuturor binecuvantarilor mantuirii pe care Iehova le da credinciosilor Sai. 9:27 Dumnezeu sa largeasca locurile stapanite de Iafet, Iafet sa locuiasca in corturile lui Sem, Si Canaan sa fie robul lor! Dumnezeu sa largeasca locurile stapanite de Iafet. Printr-un cant asupra numelui lui Iafet, Noe concentreaza binecuvantarea sa pentru acest fiu in cuvantul ,,largeasca”, patah. Prin aceasta, Noe a aratat raspandirea remarcabila si prosperitatea natiunilor iafetite. Iafet sa locuiasca in corturile lui Sem (in textul englez: ,,el”). Pronumele personal ,,el” se refera la Iafet si nu la Dumnezeu, cu toate ca unii comentatori mai vechi si moderni ai Bibliei l-au inteles in felul acesta. Semnificatia cuvantului poate sa fi fost dublu, deoarece, de-a lungul vremii, descendentii lui Iafet au luat multe din tarile semite si au locuit in ele si pentru ca iafetitii urmau sa se impartaseasca cu binecuvantarile mantuirii semitilor. Cand Evanghelia a fost propovaduita in limba greaca, o limba iafetita, Israel, urmasul lui Sem, desi subjugat de Roma iafetita, a devenit invingatorul spiritual al iafetitilor, si astfel, in mod figurat, i-a primit in corturile lui. Toti care sunt mantuiti sunt o parte din Israelul spiritual si intra in sfanta cetate pe porti care poarta numele celor doisprezece semintii ale lui Israel (Galateni 3,29; Apocalipsa 21,12). Profetii ca aceasta nu hotarasc soarta indivizilor inauntrul grupei respective, nici pentru mantuire, nici pentru condamnare. Canaanita Rahav si iebusitul Aravna au fost primiti in comunitatea poporului ales al lui Dumnezeu, iar femeia canaanita a fost ajutata de Domnul datorita credintei sale (Matei 1,5; 2 Samuel 24,18; Matei 15,22-28). Insa asupra fariseilor si carturarilor impietriti pronuntase vaiuri, iar Israel a fost lepadat din cauza necredintei (Matei 23,13; Romani 11,17-20). 9:28 Noe a trait, dupa potop, trei sute cincizeci de ani. Verset ce nu a fost comentat. 9:29 Toate zilele lui Noe au fost de noua sute cincizeci de ani; apoi a murit. Toate zilele lui Noe. Istoria lui Noe se sfarseste cu o binecunoscuta formula din capitolul 5, care sugereaza ideea ca istorisirile cuprinse in cap. 6-9 apartin istoriei lui Noe. Cu toate ca Noe a fost un om neprihanit si a umblat cu Dumnezeu, el nu a atins nivelul spiritual al lui Enoh, strabunicul sau. Dupa ce a fost martor la cresterea si raspandirea unei noi generatii si dupa ce a vazut cat de repede a urmat ea relele inclinatii ale inimii ei, el a murit. Comentariile lui Ellen G. White 1 8T 213 2,3 PP 107 3,4 CD 373 4 CD 393 6 PP 516 11-14 SR 70 11-16PP 106 16 Ed 115; SR 70; TM 157 21-23,25-27 PP 117 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: