8:21 Domnul a mirosit un miros placut; si Domnul a zis in inima Lui: Nu voi mai blestema pamantul, din pricina omului, pentru ca intocmirile gandurilor din inima omului sunt rele din tineretea lui; si nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am facut.
Domnul a mirosit un miros placut. Multumirea lui Dumnezeu fata de purtarea lui Noe si acceptarea din partea Sa a darului lui Noe sunt prezentate chiar intr-un limbaj omenesc. Raspunsul divin la inchinarea devotata a lui Noe a fost o hotarare ca pamantul nu va mai fi niciodata nimicit printr-un potop. Aceasta fagaduinta nu a fost facuta cunoscuta lui Noe pana ceva mai tarziu (vezi cap. 9,8-17). Cuvintele ,,nu voi mai blestema pamantul” nu au inlaturat blestemul din cap. 3,17. Ele se refera pur si simplu la faptul ca o catastrofa universala precum potopul nu va mai ajunge neamul omenesc. Potopuri localizate nu au fost incluse.
Gandurilor din inima omului. Unii comentatori vad o contradictie intre acest verset si cap. 6,5-7. Dumnezeu adusese potopul din cauza ca toate intocmirile gandurilor din inima omului erau ,,indreptate in fiecare zi numai spre rau” si aici, exact pentru acelasi motiv, El a fagaduit ca nu va mai trimite niciodata un altul. Trebuie sa fie in sensul ca in primul caz ,,intocmirile” se refera la un anume gand ca tradus in fapta (cap. 6,5) si ca aici se refera la tendintele innascute ale omului. Nota suplimentara din KJV, ,,cu toate ca” in loc de ,,pentru ca” este probabil corecta.