8:14 In luna a doua, in a douazeci si saptea zi a lunii, pamantul era uscat de tot.
In luna a doua. Lui Noe pamantul i s-a parut destul de uscat. Insa Dumnezeu inchisese usa corabiei si Noe a asteptat porunca lui Dumnezeu, spre a-i spune cand anume urma sa o paraseasca. In total, el a asteptat inca 57 de zile pana ce apele au secat si Dumnezeu a putut sa dea ingaduinta dorita.
Daca presupunem ca luna avea peste tot 30 de zile (vezi comentariul pentru cap. 7,24), jurnalul de bord al corabiei in timpul potopului ar arata astfel.
De la inceputul potopului pana in momentul cand corabia s-a oprit pe muntii Ararat (cap. 7,11; 8,4) a trecut o perioada de exact de cinci luni. Aceasta mai este redata ca 150 de zile (cap. 7,24), aratandu-se astfel ca cele 5 luni au fiecare cate 30 de zile. Cu toate acestea, este nesigur daca anul de pe timpul lui Noe a fost lunar sau solar si daca incepea primavara sau toamna.
Corabia este dovada bunatatii lui Dumnezeu si a credintei lui Noe cel ascultator. Corabia a constituit un loc de refugiu in vreme de primejdie, un camin pentru cei fara camin si un templu unde se inchina credincioasa familia a lui Noe. Ea i-a purtat in siguranta din lumea veche in cea noua, din mediul viciului si al pacatului, pe un pamant curatit de pacat. Corabia a fost mijlocul de salvare hotarat de Dumnezeu, iar in afara de ea nu era nici o siguranta. Dupa cum a fost in zilele lui Noe, tot asa va fi cand acest veac de acum se va incheia brusc la venirea Fiului Omului (vezi Matei 24,37). Aceia care doresc sa fie salvati trebuie sa se foloseasca ei insisi de mijloacele pe care Dumnezeu le-a lasat pentru mantuirea lor.