6:5 Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant, si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau.
Domnul. [in engleza, Dumnezeu] Pentru a fi consecventa, KJV trebuia sa inteleaga ,,Domnul” in loc de ,,Dumnezeu”, asa cum este folosit in ebraica cuvantul Yahweh, Iehova. Dupa cate se pare, traducatorii lui KJV au fost influentati de LXX, care spune: ,,Domnul Dumnezeu”.
Rautatea omului era mare. Limba omeneasca cu greu ar putea sa prezinte un tablou mai izbitor al decaderii umane. Nu a mai ramas nimic bun in om, ,,el era putred pana in maduva oaselor”. Orice ,,inchipuire” a gandurilor lui era rea. Cuvantul ,,inchipuire”, de la yeser, inseamna ,,plan” sau ,,formatie” si este derivat din verbul ,,a fasona”, ,,a forma”, yasar. Prin urmare, ,,inchipuire” se refera la ganduri rele ca produs al unei inimi rele. Hristos a zis: ,,Caci din inima ies gandurile rele” si a remarcat ca ele produc rand pe rand ,,uciderile, preacurviile, curviile, furtisagurile, marturiile mincinoase, hulele” (Matei 15,19). In popor, inima a fost considerata centrul celor mai nobile puteri ale spiritului – constiinta si vointa. O inima contaminata, mai devreme sau mai tarziu, infecteaza intreaga viata.
In fiecare zi. Literal, ,,in fiecare zi”, sau ,,in timpul zilei”. Aceasta expresie aduce la culme descrierea rautatii antediluviene. Daca aceasta nu este o coruptie totala, cum putea limba omeneasca sa o exprime? Aici gasim raul aflat mai presus de orice in inima, in ,,inchipuiri”, sau ganduri si fapte. Cu foarte putine exceptii nu era nimic altceva decat un rau nu doar vremelnic, ci un rau continuu, si nu doar in cazul catorva insi, ci in intreaga societate. Aceasta stare a avut loc pentru ca oamenii, ,,inadins se fac ca nu stiu” Cuvantul lui Dumnezeu (2 Petru 3,5).