6:3 Atunci Domnul a zis: Duhul Meu nu va ramane pururea in om, caci si omul nu este decat carne pacatoasa: totusi zilele lui vor fi de o suta douazeci de ani.
Duhul Meu nu va ramanea pururea. Faptul ca aceasta declaratie urmeaza imediat dupa referirea la aceste casatorii nesfinte ar sugera ca neplacerea lui Dumnezeu a fost in mod deosebit manifestata fata de aceasta practica rea. Robi ai patimilor lor, ei nu au mai fost obiectul spiritului lui Dumnezeu. Cuvantul ,,a ramanea” inseamna in ebraica ,,a stapani” si ,,a judeca” ca un corolar al stapanirii. Aceste cuvinte arata ca Spiritul Sfant mai putea sa continue lucrarea doar putina vreme si ca dupa aceea va fi retras de la generatia de oameni nerenascuti si nepocaiti. Chiar si indelunga rabdare a lui Dumnezeu trebuie sa aiba un sfarsit. Petru se refera la aceasta lucrare a Spiritului asupra inimilor antediluvienilor, spunand ca Spiritul lui Hristos le-a predicat acestor captivi ai lui Satana (1 Petru 3,18-20).
Caci si omul nu este decat carne. Aceasta expresie poate fi tradusa si astfel: ,,in umblarea lui ratacita omul este carne”, de la shagag, ,,a rataci incoace si incolo”, ,,a apuca pe un drum gresit”. Prin umblarea dupa poftele carnii, spune Dumnezeu, oamenii s-au pierdut pe ei insisi in satisfacerea acestor dorinte, in asa masura incat nu mai erau sensibili fata de puterea Duhului Sfant. Indiferenta fata de influenta divina era totala si, incepand de atunci inainte, Spiritul lui Dumnezeu urmeaza sa fie retras. Nu mai este de nici un folos ,,straduinta” de a-i constrange sau a-i imbunatati.
Zilele lui. Aceasta prezicere divina nu poate sa insemne ca de aici inainte lungimea vietii omului urma sa fie redusa la o suta douazeci de ani (compara varstele oamenilor de dupa potop). Ea prezice mai degraba ca rabdarea lui Dumnezeu va avea un sfarsit si ca punerea la proba se va incheia in cursul perioadei specificate aici. Atata timp a mai zabovit indurarea divina.
Hristos a comparat procedura lui Dumnezeu cu antediluvienii cu lucrarea Sa pentru neamul omenesc de la sfarsitul timpului (Matei 24,37-39). In imprejurari asemanatoare, se poate astepta ca Dumnezeu sa lucreze in acelasi fel. Totusi, incercarile de a determina timpul venirii lui Hristos pe acest temei sunt intru totul netemeinice. Noi traim acum in timpul luat cu imprumut la incheierea timpului, cunoscand ca nimicirea lumii va avea loc in curand (vezi 2 Petru 3,3-7). De asemenea, stim ca Spiritul lui Dumnezeu nu va lupta fara incetare cu oamenii care nu au ales sa dea ascultare avertismentelor Sale si sa se pregateasca pentru acel mare eveniment.