6:18 Dar cu tine fac un legamant; sa intri in corabie, tu si fiii tai, nevasta ta si nevestele fiilor tai impreuna cu tine.
Fac un legamant. Cel dintai acord raportat intre Dumnezeu si Noe (vezi cap. 15,9-17 pentru procedura de urmat la incheierea unui legamant). Prin incheierea unui legamant cu Noe, Dumnezeu a intarit increderea acelui barbat credincios in siguranta purtarii de grija divine. Orice se putea intampla, Noe stia ca el si familia sa vor fi salvati.
Si fiii tai. Aceste fagaduinte i-au cuprins chiar si pe fiii nenascuti ai lui Noe si sotiile lor, pentru ca in acea vreme Noe inca nu avea copii, desi era deja in varsta de 480 de ani (vezi cap. 5,32). Nici unul dintre stramosii lui Noe nu a asteptat timp atat de indelungat dupa urmasi si poate ca el a si pierdut speranta de a mai fi binecuvantat cu copii. In multe ocazii, Dumnezeu a pregatit uneltele Sale alese pentru timpul de criza, calauzindu-le prin lungi perioade de deznadejde, ca sa poata invata rabdarea si increderea in El. Chiar aceeasi experienta au avut-o si parintii lui Isaac, Samuel si Ioan Botezatorul. Porunca de a construi corabia cuprindea, in acel timp, asigurarea indirecta ca, pastrand viata, spita familiei lui Noe nu se va stinge. Nasterea fiilor sai va fi atunci pentru Noe un semn de egala certitudine a potopului care urma sa vina. Prin credinta, el a mers inainte, crezand ,,lucruri care inca nu se vedeau” (Evrei 11,7).