5:5 Toate zilele pe care le-a trait Adam, au fost de noua sute trei zeci de ani; apoi a murit.
Toate zilele pe care le-a trait Adam. Longevitatea remarcabila a neamului omenesc de dinainte de potop este tinta unei critici ample. Unii declara ca datele sunt produsul unei ere legendare sau rezultatul unei greseli de transmitere a textului. Altii sugereaza ca ele nu se refera la persoane, ci la dinastii, sau ca nu au fost ani, ci perioade mai scurte, poate luni. Toate consideratiile de felul acesta trebuie sa fie respinse ca unele care forteaza interpretarea literala a textului si a originii sale inspirate. Noi trebuie sa acceptam aceste cifre ca fiind istorice si exacte. Longevitatea neamului omenesc de dinainte de potop poate fi atribuita urmatoarelor cauze: (1) vitalitatea originala cu care a fost inzestrat omul la creatiune, (2) evlavie superioara si inteligenta, (3) efectul lasat de fructul pomului vietii, (4) calitatea superioara a hranei disponibile, (5) harul divin care a amanat executarea pedepsei pentru pacat. Adam a trait sa vada opt generatii succesive ajunse la maturitate. Avand in vedere ca viata lui a cuprins mai mult decat jumatate din timpul pana la potop, este evident ca multi au putut sa auda din gura lui istoria creatiunii, a Edenului, a caderii si a Planului de Mantuire asa cum ii fusese descoperit lui.
Apoi a murit. Scurta biografie a lui Adam se incheie cu aceste cuvinte sumbre. Repetarea monotona a acestei declaratii la incheierea fiecarei biografii – cu exceptia aceleia a lui Enoh – confirma stapanirea mortii (Romani 5,12). Ea descopera ca sentinta de moarte nu a fost o amenintare aparenta. Moartea este un permanent mijloc de aducere aminte despre natura si rezultatele neascultarii.
Biografiile patriarhilor urmatori sunt dupa modelul istoriei vietii lui Adam si nu reclama o explicatie individuala (vezi comentariul pentru cap. 4,17.18 pentru exemplificarea unora dintre nume).