5:32 Noe, la varsta de cinci sute de ani, a nascut pe Sem, Ham si Iafet.
Noe, la varsta de cinci sute de ani. In ebraica aceasta expresie se citeste literal astfel: ,,Noe era un fiu a cinci sute de ani”, ceea ce inseamna ca el era in cel de-al cinci sutelea an al sau. In acel timp, ,,fiu al unui an” insemna, strict vorbind, in timpul primului an al vietii (Exod 12,5). Acest fapt, un punct important in limbajul cronologic ebraic devine si mai clar din comparatia versetelor 6 si 11 ale capitolului 7. Desi ambele versete vorbesc despre inceputul potopului, unul dintre ele declara ca Noe avea 600 de ani, iar celalalt spune ca evenimentul s-a intamplat in al sase sutelea an al lui Noe. Ca urmare a versetului precedent, ,,Noe era un fiu a sase sute de ani” inseamna ca el era in al sase sutelea an, si nu in al sase sutelea unu an, dupa cum, in mod firesc, am trage concluzia.
Nici unul dintre patriarhii de mai inainte nu a asteptat atat de multi ani inainte de nasterea urmasilor sai ca Noe; o jumatate de mileniu a trecut inainte ca propriul camin sa fie binecuvantat de sosirea unui fiu (vezi pag. 183). Aceasta genealogie se opreste la Noe, mentionand numai nasterea fiilor sai. Mentionarea tuturor celor trei fii prevesteste importanta lor in repopularea pamantului dupa potop.
A nascut pe Sem, Ham si Iafet. In legatura cu acesta fapt, trebuie sa fie explicat un alt principiu de genealogie ebraica. Din insiruirea numelor fiilor lui Noe redata aici si in alta parte, se poate ajunge la impresia ca Sem a fost cel mai in varsta, iar Iafet cel mai tanar dintre cei doi fii ai lui Noe. Acest lucru nu corespunde realitatii si se poate vedea din comparatia textului cu cateva alte texte. Fiii lui Noe nu erau fii gemeni (vezi cap. 9,24; 10,21). Conform capitolului 9,24, Ham a fost cel mai tanar dintre frati. Capitolul 10,21, de altfel, se refera fie la Sem, fie la Iafet ca ,,mai in varsta” din cei doi, desi ambigua constructie gramaticala ebraica nu lamureste care dintre cei doi era mai in varsta. Din capitolul 11,10 aflam ca Sem era in varsta de 100 de ani la doi ani dupa potop, cand tatal sau era in varsta de 602 ani. Prin urmare, varsta lui Noe la nasterea lui Sem trebuia sa fi fost de 502 ani – nu de cinci sute de ani asa cum se putea trage concluzia din cap. 5,32. Insa unul dintre cei trei, cel mai mare, s-a nascut in al cinci sutelea an al lui Noe (cap. 5,32). Aceste texte duc la concluzia ca, de fapt, Iafet a fost cel mai mare fiu al lui Noe, fiind nascut cand tatal sau era in varsta de 500 de ani, si ca Sem si Ham au urmat in aceasta ordine. De aceea, traducerea din KJV a capitolului 10,21 este corecta, mai degraba decat acea din RSV, din care rezulta ca Sem a fost fiul cel mai mare. Ultima parte a capitolului 5,32 ar fi fost redata mai bine astfel: ,,Si Noe a inceput sa nasca pe Iafet, Sem si Ham”.
Sem este mentionat ca fiind cel dintai dintre cei trei fii din cauza importantei lui ca stramos al liniei patriarhale de dupa potop, de unde urma sa iasa poporul ales al lui Dumnezeu impreuna cu samanta fagaduita. Ham este mentionat urmatorul ca stramos al neamurilor cu care cititorii Vechiului Testament din timpul lui Moise si mai tarziu au avut mai multe legaturi decat cu urmasii lui Iafet care locuiau in regiuni mai indepartate. Acelasi principiu este repetat si in cazul lui Avraam, unde el, care este cel mai mic dintre fiii lui Terah, este mentionat cel dintai (cap. 11,27) din cauza mai marii lui importante fata de cei pentru care a fost scris raportul.
Prin reducerea varstelor lui Iared, Metusala si Lameh la varsta nasterii fiilor lor intai nascuti, Pentateucul samaritean ingaduie intre creatiune si potop numai 1307 ani in loc de 1656 dupa cum este in textul ebraic si in traducerile engleze bazate pe el.
Dimpotriva, LXX prevede o perioada mult mai lunga inainte de potop. Ea face aceasta prin adaugarea unui secol in plus la varsta fiecaruia dintre primii cinci patriarhi si la aceea a lui Enoh la data nasterii fiilor lor intai nascuti si prin schimbari mai mici cu privire la alti doi. Ca urmare, ajunge la un total de 2242 sau 2262 de ani (diferite manuscrise arata o deosebire intre 167 si 187 pentru varsta lui Metusala la nasterea lui Lameh).
Cronologia antediluviana redata de Iosif Flavius este practic aceeasi cu cea din LXX, presupunandu-se ca a fost derivata din acea versiune, care circula in zilele lui. Iosif mentioneaza varsta lui Metusala ca fiind de 187 ani.
Daca cifra de 187 pentru Lameh este considerata corecta si nu cea de 167, atunci calculul este usor. Multi cititori nu sunt constienti de deosebirile din genealogiile antice, deoarece KJV si alte traduceri protestante se bazeaza pe textul ebraic.
Este interesant de observat ca lista din Geneza 5 raporteaza zece generatii cu varste indelungate, asemenea vechilor traditii Mesopotamiene care arata in mod precis zece generatii inainte de potop si lungimea vietii neamului de oameni in timpul acestei perioade. Lista babiloniana incepe cu observatia ca ,,suveranitatea a coborat din ceruri” si il prezinta pe Alulim, care insemna ,,om” ca stramos al neamului omenesc (compara cu ebraicul ’adam, ,,om”). Totusi, alte asemanari nu exista intre cele doua liste, nici de nume, nici ca perioade de timp. Vezi tabelul cronologiei cartii Geneza. Comentariile lui Ellen G. White
1-32 CH 19; PP 80-89; 3T 139
1,3 PP 80
3-8 SR 57
5 PP 82
5,8 3T 138
18-24 SR 57
21,22 GW 51; PP 84
21-24 8T 305, 329, 331
22 CT 487; Ev 78, 681; ML 8, 14, 98, 255; MM 124, 276; PP 92; SC 103; 2T 121; 3T 543; 4T 616; 5T 113, 535, 596
24 Ed 127; EW 40; GC 299; GW 254; MB 54; ML 341; PK 486; PP 87; SC 103; SR 59; TM 338, 388; 6T 392; 7T 155