47:9 Iacov a raspuns lui Faraon: Zilele anilor calatoriei mele sunt o suta treizeci de ani. Zilele anilor vietii mele au fost putine la numar si rele, si n-au atins zilele anilor vietii parintilor mei, in timpul calatoriei lor.
Zilele anilor calatoriei mele. Iacov se refera la viata lui si aceea a tatalui sau ca la o ,,pribegie”. Ei nu ajunsesera in stapanirea adevarata a Canaanului, ci fusesera obligati sa pribegeasca incoace si incolo, fara sa se aseze si fara camin in tara fagaduita lor ca mostenire. Aceasta ,,pribegie” era in acelasi timp o reprezentare figurata a nestatorniciei si oboselii vietii pamantesti, in care omul nu ajunge la adevarata odihna pentru care a fost creat si dupa care sufletul sau tanjeste mereu. (vezi Evrei 4,8.9). De aceea, Pavel a putut, pe drept, sa priveasca aceste cuvinte ale lui Iacov ca o declaratie a dorului patriarhilor dupa odihna vesnica a Canaanului ceresc (Evrei 11,13-16).
O suta treizeci de ani. Iosif avusese varsta de 30 de ani pe timpul numirii sale in slujba (Geneza 41,46), iar de atunci mai trecusera 7 ani de belsug (cap. 41,47-49) si 2 ani de foamete (cap. 45,6). El ajunsese acum la varsta de 39 de ani, iar tatal sau era in varsta de 130 de ani. Din aceste cifre reiese clar ca Iosif s-a nascut cand tatal sau era in varsta de 91 de ani. Deoarece nasterea lui a avut loc la incheierea celor 14 ani de locuire a lui Iacov in Padan-Aram, varsta patriarhului la sosirea lui acolo trebuie sa fi fost de 77 de ani.
Putine la numar si rele. Aprecierea lui Iacov despre viata lui era mult prea adevarata, daca este comparata cu aceea a parintilor sai. Avraam ajunsese sa traiasca 175 de ani, iar Isaac 180. Nici unul nu dusese o viata atat de nesigura, atat de plina de tristete, de pericol, de adanca mahnire si groaza ca Iacov. De la fuga lui in Haran, pana la vremea mutarii lui in Egipt, viata lui nu fusese altceva decat o indelungata succesiune de necazuri (cap. 42,36).