45:1 Iosif nu s-a mai putut stapani inaintea tuturor celor ce-l inconjurau. Si a strigat: Scoateti afara pe toata lumea. Si n-a mai ramas nimeni cu Iosif, cand s-a facut cunoscut fratilor sai.
Iosif nu s-a mai putut stapani. Apelul lui Iuda a reusit sa-l impresioneze pe Iosif. Vorbirea lui dovedise cea mai tandra iubire pentru imbatranitul lor tata, cea mai devotata iubire frateasca si credinciosie fata de singurul fiu ramas al Rahelei, si daduse o puternica dovada a schimbarii care avusese loc in inimile tuturor. Recunoscand acest lucru, Iosif nu s-a mai putut stapani. Dorind sa fie singur cu fratii sai cand avea sa-si descopere identitatea fata de ei si simtind ca nu-si va putea retine lacrimile, el le-a poruncit tuturor celor de fata sa paraseasca incaperea.
45:2 A izbucnit intr-un plans asa de tare ca l-au auzit Egiptenii si casa lui Faraon.
A izbucnit intr-un plans. Acesta a fost auzit de anturajul lui Iosif si raportat lui Faraon. Nu este necesar sa presupunem ca resedinta lui Iosif a fost atat de aproape de palat, incat vocea sa a fost auzita chiar de familia regelui.
45:3 Iosif a zis fratilor sai: Eu sunt Iosif! Mai traieste tatal meu? Dar fratii lui nu i-au putut raspunde, asa de incremeniti ramasesera inaintea lui.
Eu sunt Iosif. Efectul acestui anunt este mai usor de imaginat decat de descris. Pana aici, Iosif fusese cunoscut fratilor lui ca Tafnat-Paeneah, un om care vorbea cu ei printr-un traducator (cap. 42,23). Deodata, acest august domn din Egipt vorbeste cu ei in limb lor. Glasul si asemanarea fratelui lor de mult pierdut au strabatut prin mintea lor la auzirea numelui familiar si i-au umplut de uimire si teama.
Mai traieste tatal meu? Poate ca Iosif a fost indemnat sa puna aceasta intrebare, dupa ce a vazut panica pe fetele lor. Acum el nu se mai refera la Iacov ca la ,,batranul de care ati vorbit” (cap. 43,27), ci ca propriul tata iubit si respectat. Iosif fusese informat (cap. 43,27, 28) de faptul ca el mai traia inca, dar i se spusese din nou (cap. 44,34). Inima lui tanjea sa mai auda despre tatal lor.
Asa de incremeniti. Aceasta intorsatura a lucrurilor era prea de tot si oamenii au amutit. Ei erau ingroziti nu numai din cauza maretiei lui Iosif, ci de aducerea aminte a crimei lor de odinioara impotriva lui. Pana aici, ei se asteptasera numai la o pedeapsa divina pentru fapta aceea si nu se temusera de o pedeapsa omeneasca, deoarece crima lor nu era cunoscuta de nimeni in afara de cercul lor mic. Totusi, acum stateau in fata aceluia pe care ei il nedreptatisera atat de mult. Nu este de mirare ca s-au tras inapoi in panica din fata lui crezand ca acum sosise ceasul sa plateasca pentru faptele de la Dotan.
45:4 Iosif a zis fratilor sai: Apropiati-va de mine. Si ei s-au apropiat. El a zis: Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-ati vandut ca sa fie dus in Egipt.
Verset ce nu a fost comentat.
45:5 Acum, nu va intristati si nu fiti mahniti ca m-ati vandut ca sa fiu adus aici, caci ca sa va scap viata m-a trimis Dumnezeu inaintea voastra.
Nu va intristati. In mod instinctiv, ei se facusera mici in prezenta lui Iosif, in fata adevarului uimitor ca puternicul stapan al Egiptului era fratele lor. El i-a asigurat cu cele mai amabile cuvinte ca nu avea nici o intentie sa se razbune pe ei. El nu a putut evita aluzia la rautatea lor de odinioara, insa a facut-o intr-un spirit de iubire si iertare.
M-a trimis Dumnezeu. Aici se reflecta in mod clar marinimia lui Iosif. Mana lui Dumnezeu a fost evidenta in ciudata experienta care a facut din fiul favorit, mai intai un rob, apoi un intemnitat si, in cele din urma, stapan al Egiptului. El ar fi putut, pe drept, sa-i mustre pe fratii lui, insa in loc de aceasta a dovedit simpatie si consideratie fata de ei.
45:6 Iata sunt doi ani de cand bantuie foametea in tara; si inca cinci ani, nu va fi nici aratura, nici seceris.
Nu va fi nici aratura, nici seceris. [Engleza ,,earing”] nu se refera la adunarea spicelor de graul, care ar face ca cuvantul sa fie sinonim cu seceris. El inseamna, literal, ,,aratura”, din anglosaxonul erian, imprumutat probabil din latinescul aro, ,,a ara”. Aceasta este si semnificatia cuvantul ebraic tradus astfel. In alte tari lipsa de rasadire si seceris s-ar datora lipsei de ploaie; in Egipt unei insemnate deficiente in ridicarea Nilului (vezi comentariul pentru cap. 41,34). Din cap. 47,19 este evident ca el a spus ca nu va fi nici semanat, nici secerat mai degraba intr-un sens general, decat intr-unul absolut, deoarece se spune ca egiptenii au venit la Iosif ca sa cumpere samanta. Acest fapt arata ca, probabil chiar in timpul acestei foamete, ei au semanat unele pamanturi, mai ales pe cele apropiate de malurile raului, de unde se puteau recolta cereale, fie si in cantitati mai mici.
45:7 Dumnezeu m-a trimis inaintea voastra ca sa va ramana samanta vie in tara, si ca sa va pastreze viata printr-o mare izbavire.
Sa va pastreze. Iosif a repetat afirmatia de mai inainte, ca Dumnezeu a fost acela care l-a trimis in Egipt pentru un scop precis. Aici el a vorbit profetic, in sensul ca Dumnezeu l-a adus in Egipt, ca sa pastreze prin el familia hotarata sa devina poporul ales al lui Dumnezeu, scapandu-i de moartea prin infometare.
45:8 Asa ca nu voi m-ati trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a facut ca un tata al lui Faraon, stapan peste toata casa lui, si carmuitorul intregii tari a Egiptului.
Un tata al lui Faraon. Iosif le-a vorbit despre autoritatea lui, dand slava lui Dumnezeu pentru numirea sa in inalta pozitie pe care o detinea. El a folosit trei expresii pentru a descrie slujba sa, dintre care prima a fost ,,tata al lui Faraon”. Unii comentatori vad in el un titlu specific egiptean, unul atestat in mod clar pentru inaltii demnitari ai dinastiei a optsprezecea. Insa aceasta interpretare este indoielnica, avand in vedere ca titlul era purtat de oameni care indeplineau sarcini preotesti, iar aici nu exista nici cea mai slaba dovada ca Iosif a indeplinit astfel de sarcini. Poate ca este mai bine sa explicam cuvantul ca o expresie ebraica, deoarece Iosif le-a vorbit fratilor sai ca un evreu catre evrei, nu ca un egiptean. Poate ca el a vrut sa spuna ca era un sfetnic de incredere al regelui si un sustinator al dinastiei (vezi Isaia 22,21; Iov 29,16).
Stapan peste toata casa lui. Al doilea termen fusese deja folosit chiar de rege la data numirii lui Iosif (Geneza 41,40). Aceasta arata ca Iosif se afla in fruntea familiei regale.
Conducatorul intregii tari a Egiptului. A treia denumire acordata de asemenea lui Iosif de Faraon, cu siguranta ca nu este noua pentru fratii lui Iosif, care au auzit despre ea si au experimentat autoritatea lui. Ei stiau deja ca puterea lui nu era limitata la impartirea hranei, sau la tratarea strainilor, ci ca el era intr-adevar vice-rege al Egiptului (vezi cap. 42,30).
45:9 Grabiti-va de va suiti la tatal meu, si spuneti-i: Asa a vorbit fiul tau Iosif: Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; pogoara-te la mine si nu zabovi!
Verset ce nu a fost comentat.
45:10 Vei locui in tinutul Gosen, si vei fi langa mine, tu, fiii tai, si fiii fiilor tai, oile tale si boii tai, si tot ce este al tau.
Tinutul Gosen. Desi numele Gosen nu a fost inca gasit in afara Bibliei, in general s-a cazut de acord ca este vorba de tinutul din imprejurimea lui Wadi Tumilat, in partea rasariteana a Deltei Nilului. Aceasta este o vale lunga de aproximativ 40 de mile, al carei rau de obicei este secat, cu exceptia anotimpului ploios, care uneste Nilul cu lacul Timsah. Aceasta regiune a fost cea mai bogata parte a Egiptului atat in vremurile vechi, cat si in cele moderne.
Langa mine. Avaris, capitala hicsosilor, era la numai 20 sau 30 de mile de aceasta regiune, mult mai aproape decat oricare alta capitala din toata istoria Egiptului. Acesta este unul din numeroasele argumente care sustin punctul de vedere ca Iosif a fost stapan peste Egipt pe vremea hicsosilor.
45:11 Acolo te voi hrani, caci vor mai fi inca cinci ani de foamete; si astfel nu vei pieri, tu, casa ta, si tot ce este al tau.
Verset ce nu a fost comentat.
45:12 Voi vedeti cu ochii vostri, si fratele meu Beniamin vede cu ochii lui ca eu insumi va vorbesc.
Voi vedeti cu ochii vostri. Desi Iosif vorbise timp de mai multe minute, fratii sai erau atat de coplesiti, incat spre a-i convinge de realitatea intregii situatii, a fost nevoie ca Iosif sa le atraga atentia ca ei insisi puteau sa vada ca afirmatiile lui erau adevarate. Numai cand Iosif i-a imbratisat pe fratii lui, pauza a fost intrerupta. Acum au recastigat controlul asupra emotiilor si au fost in stare sa vorbeasca cu el. Cand li se descoperise in rolul unui frate iubitor, si nu ca un judecator manios, si cand prin sarutarile si lacrimile lui le daduse asigurarea completa a iertarii, un adevar pe care cuvintele nu l-ar fi putut exprima asa de bine, numai atunci au indraznit sa vorbeasca.
45:13 Istorisiti tatalui meu toata slava pe care o am in Egipt, si tot ce ati vazut; si aduceti aici cat mai curand pe tatal meu.
Verset ce nu a fost comentat.
45:14 El s-a aruncat pe gatul fratelui sau Beniamin, si a plans; si Beniamin a plans si el pe gatul lui.
Verset ce nu a fost comentat.
45:15 A imbratisat de asemenea pe toti fratii lui, plangand. Dupa aceea, fratii lui au stat de vorba cu el.
Verset ce nu a fost comentat.
45:16 S-a raspandit vestea in casa lui Faraon ca au venit fratii lui Iosif; lucrul acesta a placut lui Faraon si slujitorilor lui.
A placut lui Faraon. Raportul despre sosirea fratilor lui Iosif a ajuns curand la urechea regelui si a facut o impresie atat de favorabila asupra lui si a altor curteni, incat regele a fost fericit sa confirme invitatia lui Iosif catre fratii lui sa vina cu tatal si familiile lor in Egipt. Cu toate ca Iosif avea autoritatea sa-si invite familia, dupa cat se pare el a considerat drept si potrivit sa caute a primi aprobarea personala a lui Faraon, pentru ca purtarea lui in slujba sa nu fie pusa la indoiala. Nimeni nu putea spune ca Iosif a tras in vreun fel anume foloase personale din puterea si autoritatea care ii fusesera incredintate. Este, de asemenea, un lucru limpede ca abilitatea administrativa demonstrata acum timp de noua ani, placuse asa de mult regelui si altor oameni de stat din Egipt, incat erau incantati ca rudele lui Iosif sa faca din Egipt caminul lor. Pentru Faraon aceasta era o ocazie sa-si manifeste recunostinta.
45:17 Faraon a zis lui Iosif: Spune fratilor tai: Iata ce sa faceti: Incarcati-va dobitoacele, si plecati in tara Canaanului;
Verset ce nu a fost comentat.
45:18 luati pe tatal vostru si familiile voastre, si veniti la mine. Eu va voi da ce este mai bun in tara Egiptului, si veti manca grasimea tarii.
Verset ce nu a fost comentat.
45:19 Ai porunca sa le spui: Asa sa faceti! Luati-va din tara Egiptului care pentru pruncii vostri si pentru nevestele voastre; aduceti pe tatal vostru, si veniti.
Luati-va care. De cand hicsosii introdusesera primii cai si primele care in Egipt, necunoscute mai inainte in valea Nilului, la egipteni erau in uz vehicule usoare cu doua roti, mai ales in razboi, dar si pentru transport in afara Egiptului. In Egipt, toate transporturile se faceau cu luntrea pe Nil, iar carele se foloseau putin.
45:20 Sa nu va para rau de ceea ce veti lasa; caci tot ce este mai bun in tara Egiptului va fi pentru voi.
Sa nu va para rau de ceea ce veti lasa. Iosif ii invitase pe fratii sa vina in Egipt cu toate averile lor. Faraon, dimpotriva, si-a aratat bunavointa lui, invitandu-i sa lase toate lucrurile gospodariei acolo si sa primeasca darurile Egiptului ca semn al recunostintei lui pentru ceea ce Iosif, unul din ei, facuse pentru tara care-l adoptase.
45:21 Fiii lui Israel au facut asa. Iosif le-a dat care, dupa porunca lui Faraon; le-a dat si merinde pentru drum.
Verset ce nu a fost comentat.
45:22 Le-a dat la toti haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint si cinci haine de schimb.
Haine de schimb. Iosif nu a trimis numai care, conform instructiunilor lui Faraon, si hrana pentru calatorie, ci a dat si daruri fratilor lui. Expresia ,,haine de schimb” probabil ar insemna ,,haine de sarbatoare”, ca in RSV, adica, imbracaminte care sa fie purtata la ocazii speciale. In felul acesta, dupa sosirea lor in Egipt nu aveau sa fie prea batatori la ochi. Deoarece s-a amintit in mod deosebit ca Beniamin a primit cinci astfel de ,,schimburi”, probabil ca ceilalti au primit mai putin de cinci fiecare, totusi cu siguranta ca mai mult decat unul. Cei 300 de sicli de argint dati lui Beniamin, ca frate favorit al lui Iosif, ar avea o greutate de aproximativ 3,42 kg.
45:23 Tatalui sau i-a trimis zece magari incarcati cu ce era mai bun in Egipt, si zece magarite incarcate cu grau, paine si merinde, pentru ca sa aiba pe drum.
Verset ce nu a fost comentat.
45:24 Apoi a dat drumul fratilor sai, care au plecat; si le-a zis: Sa nu va certati pe drum.
Sa nu va certati pe drum. Literal ,,a nu fi miscat”, sau ,,a nu fi tulburat” de o emotie violenta, mai ales manie. Aceasta s-a inteles in general ca un avertisment impotriva certurilor, mai ales cu privire la raspunderea lor relativa pentru cursul pe care il luasera evenimentele. Sfatul acesta da dovada de faptul ca Iosif avea o adanca intelegere a naturii uman. El il auzise deja pe Ruben denuntandu-i sever pe fratii sai (cap. 42,22). El putea prea bine sa presupuna ca Ruben si altii vor repeta aceste lucruri, cu mult mai violent, cand vor fi singuri. Ruben putea sa argumenteze cat de cu totul altul ar fi fost rezultatul, daca ar fi fost acceptat sfatul sau. Apoi fiecare ar fi adaugat comentariile lui, iar rezultatul ar fi putut sa fie o cearta serioasa. Prosperitatea neasteptata care a dat peste ei putea, de asemenea, sa ajute la trezirea vechilor simtaminte de vrajmasie, mai ales cu privire la Beniamin. Toate acestea erau acum retinute prin sfatul chibzuit si la timp al lui Iosif.
45:25 Ei au iesit din Egipt, si au ajuns in tara Canaanului, la tatal lor Iacov.
Verset ce nu a fost comentat.
45:26 Si i-au spus: Iosif tot mai traieste, si chiar el carmuieste toata tara Egiptului. Dar inima lui Iacov a ramas rece, pentru ca nu-i credea.
Nu-i credea. Cand au ajuns acasa la Hebron, aducand stirea ca Iosif nu numai ca era in viata, dar si ca el conduce intregul Egipt, socul a fost atat de mare, incat inima lui Iacov aproape ca s-a oprit. Cand fiii lui venisera la Hebron cu stirea presupusei morti a lui Iosif, Iacov crezuse fara greutate minciunile lor. Acum cand au venit sa-i spuna adevarul, Iacov nu voia sa-i creada. Numai darurile cele scumpe si carele egiptene l–au convins pana la urma cu privire la adevarul istorisirii lor.
45:27 Cand i-au istorisit insa tot ce le spusese Iosif, si a vazut carele pe care le trimisese Iosif ca sa-l duca, duhul tatalui lor, Iacov, s-a inviorat.
Verset ce nu a fost comentat.
45:28 Si Israel a zis: Destul! Fiul meu Iosif tot mai traieste! Vreau sa ma duc sa-l vad inainte de moarte.
Israel a zis. Aici schimbarea numelui este semnificativa. In spirit, Iacov s-a ridicat inca o data la statura de ,,print” al lui Dumnezeu. Intelegerea faptului ca fiul sau de mult pierdut mai traieste inca si asteptarea apropiatei intalniri cu el i-au dat putere batranului patriarh. Vitalitatea lui a reinviat, dupa cum apare din hotararea imediata de a merge in Egipt. Revederea lui Iosif avea sa fie
o bogata recompensa pentru toti anii de lunga durere si chin si sa incununeze viata sa cu bucurie.
Comentariile lui Ellen G. White
1-28 PP 230-232
5-8 SR 103