45:5 Acum, nu va intristati si nu fiti mahniti ca m-ati vandut ca sa fiu adus aici, caci ca sa va scap viata m-a trimis Dumnezeu inaintea voastra.
Nu va intristati. In mod instinctiv, ei se facusera mici in prezenta lui Iosif, in fata adevarului uimitor ca puternicul stapan al Egiptului era fratele lor. El i-a asigurat cu cele mai amabile cuvinte ca nu avea nici o intentie sa se razbune pe ei. El nu a putut evita aluzia la rautatea lor de odinioara, insa a facut-o intr-un spirit de iubire si iertare.
M-a trimis Dumnezeu. Aici se reflecta in mod clar marinimia lui Iosif. Mana lui Dumnezeu a fost evidenta in ciudata experienta care a facut din fiul favorit, mai intai un rob, apoi un intemnitat si, in cele din urma, stapan al Egiptului. El ar fi putut, pe drept, sa-i mustre pe fratii lui, insa in loc de aceasta a dovedit simpatie si consideratie fata de ei.