44:1 Iosif a dat urmatoarea porunca economului casei lui: Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, cat vor putea sa duca, si pune argintul fiecaruia la gura sacului sau.
Verset ce nu a fost comentat.
44:2 Sa pui si paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tanar, impreuna cu argintul cuvenit pentru pretul graului lui. Economul a facut cum ii poruncise Iosif.
Sa pui si paharul meu. Aceasta a fost ultima si hotaratoarea incercare a lui Iosif inainte de a se descoperi fratilor lui. Scopul lui a fost sa creeze o situatie prin care sa poata pretinde dreptul de a-l retine in mod legal pe Beniamin in Egipt, astfel ca fratii lui sa poata avea o scuza de reintoarcere in Canaan fara favoritul tatalui lor. Prin aceasta, el avea sa afle, fara indoiala, ce fel de oameni erau ei acum. Ori aveau sa suporte hotararea lui Iosif de a-l retine pe Beniamin in Egipt si a se intoarce la tatal lor cu vestea zdrobitoare ca trebuie sa se impace cu pierderea fiului ramas de la iubita lui Rahela, ori aveau sa faca tot ce le va sta in putere pentru a preveni o astfel de nenorocire.
44:3 Dimineata, cum s-a crapat de ziua, au dat drumul oamenilor acestora impreuna cu magarii lor.
Verset ce nu a fost comentat.
44:4 Dar abia iesisera din cetate, si nu se departasera deloc de ea, cand Iosif a zis economului sau: Scoala-te, alearga dupa oamenii aceia; si, cand ii vei ajunge, sa le spui: Pentru ce ati rasplatit binele cu rau?
Verset ce nu a fost comentat.
44:5 De ce ati furat paharul din care bea domnul meu, si de care se slujeste pentru ghicit? Rau ati facut ca v-ati purtat astfel.
De care se slujeste pentru ghicit. Cupa era un bun de valoare. Acesta nu era un pahar de baut obisnuit, ci unul presupus a fi in stare sa descopere orice substanta otravitoare pusa in el. Cuvantul tradus ,,ghicit” inseamna ,,a sopti”, ,,a mormai”, ,,a profetiza”. Scriitorii clasici vorbesc despre practica orientala de a turna apa intr-o cupa si de a privi in ea pentru a vedea evenimentele viitoare (Jamblichus, De mysteriis iii. 14). Un alt obicei descris de cei vechi consta in a turna apa intr-o cupa, a arunca inauntru bucati de aur si argint, sau pietre pretioase, si apoi de a observa si interpreta infatisarea acestora in apa (Pliniu Natural History, 37. 73; Strabo Geografie xvi. 2. 39). Faptul ca economului lui Iosif i s-a poruncit sa le aminteasca fratilor lui practica vrajitoreasca nu inseamna ca Iosif insusi adoptase aceasta practica superstitioasa. Ca si mai inainte (cap. 43,33), el voia ca ei sa creada ca putea sa citeasca gandurile lor. Aceasta urmarea sa-i demoralizeze si sa-i faca sa paraseasca orice prefacatorie.
Din pricina marii lui intelepciuni, probabil ca Egiptenii i-au atribuit lui Iosif practica vrajitoriei. Nu prezisese el cu precizie anii de belsug si de foamete si se ingrijise ca Egiptul sa fie pregatit pentru timpul de nevoie? El ii intrecea, fara indoiala, pe ,,vrajitorii” lor (cap. 41,8)si, de aceea, trebuia sa posede o magie mai mare (vezi Exod 8,19). Poate ca faima lui de om intelept se raspandise in lung si in lat chiar in tarile straine, astfel incat presupusii hoti ai paharului puteau fi pe drept intrebati daca ei nu stiau lucrul acesta (Geneza 44,15).
44:6 Economul i-a ajuns, si le-a spus aceste cuvinte.
Verset ce nu a fost comentat.
44:7 Ei i-au raspuns: Domnule, pentru ce vorbesti astfel? Sa fereasca Dumnezeu pe robii tai sa fi savarsit o asemenea fapta!
Verset ce nu a fost comentat.
44:8 Iata, noi ti-am adus din tara Canaanului argintul, pe care l-am gasit la gura sacilor nostri; cum am fi putut sa furam argint sau aur din casa domnului tau?
Verset ce nu a fost comentat.
44:9 Sa moara acela dintre robii tai la care se va gasi paharul, si noi insine sa fim robi ai domnului nostru!
Sa moara acela. Constienti de completa lor nevinovatie, fratii nu au ezitat sa pronunte asupra lor cea mai severa pedeapsa, daca se va gasi la ei obiectul pierdut. Cuvintele lor nesabuite par cam temerare, mai ales dupa experienta gasirii paharului de argint pus in mod misterios in sacii lor. Era de asteptat ca sa fie banuitori si, prin urmare, oarecum mai prudenti. Oricum, prietenia sincera cu care fusesera primiti si ospatati dupa cea de-a doua vizita a lor in Egipt, atat de viceregele insusi cat si de subalternii lui, risipisera orice indoiala cu privire la sinceritatea intentiilor lui Iosif.
44:10 El a zis: Fie dupa cuvintele voastre! Acela la care se va gasi paharul, sa fie robul meu; iar voi veti fi nevinovati.
Fie dupa cuvintele voastre. Marturisind un inalt simt de cinste si dreptate, economul a refuzat sa se gandeasca la pedepsirea celui nevinovat impreuna cu vinovatul, sau chiar pe cel vinovat, asa de aspru cum propusesera ei. Cand altii vorbesc in mod necugetat, noi nu trebuie sa profitam de nesabuinta lor. Noi insine putem lua uneori angajamente fara sa gandim suficient inainte, iar ele ne pot aduce paguba, daca altii n-ar fi ingaduitori.
44:11 Indata, si-a pogorat fiecare sacul la pamant. Fiecare si-a deschis sacul.
Verset ce nu a fost comentat.
44:12 Economul i-a scotocit, incepand cu cel mai in varsta si sfarsind cu cel mai tanar; si paharul a fost gasit in sacul lui Beniamin.
I-a scotocit. Cercetarea sistematica a economului trebuie sa le fi adus aminte de mirarea lor din ziua precedenta, cand s-au vazut asezati dupa varsta. De asemenea, acest fapt i-a tinut in stare de incordare, pentru ca obiectul pierdut nu a fost gasit decat in ultimul moment al cercetarii. Unul dupa altul, oamenii aflau ca sunt curati. Prin expresia fetei, si poate chiar prin cuvinte, au exprimat triumful fata de evidenta crescanda a declaratei lor nevinovatii. Insa, iata ca obiectul pierdut a fost gasit in sacul lui Beniamin. Cu groaza si panica fata de aceasta noua nenorocire ei si-au rupt hainele (vezi comentariul pentru cap. 37,34), si-au incarcat magarii si s-au intors in cetate.
44:13 Ei si-au rupt hainele, si-a incarcat fiecare magarul, si s-au intors in cetate.
S-au intors in cetate. Acum avea sa se vada ce simteau ei inauntrul inimii lor fata de favoritul tatalui lor, care fusese atat de mult onorat de marele om al Egiptului. Vor renunta la el, asa cum facusera cu Iosif, si vor face ca imbatranitul lor tata sa se coboare cu durere in mormant, sau vor fi gata sa renunte la propria libertate si viata, pentru ca el sa se poata intoarce sanatos la tatal sau?
44:14 Iuda si fratii lui au ajuns la casa lui Iosif, pe cand era el inca acolo, si s-au aruncat cu fata la pamant inaintea lui.
S-au aruncat cu fata la pamant inaintea lui. Cu Iuda in frunte, oamenii au ajuns la casa lui Iosif, unde toti s-au aruncat cu fata la pamant inaintea lui, cerand indurare. S-au pastrat o serie de basoreliefuri egiptene vechi ce descriu situatii asemanatoare. Unul ii infatiseaza pe niste petitionari canaaniti inaintea generalului Haremhab, in secolul al XIV-lea i.Hr. Unii dintre ei stau intinsi pe pamant, cu mainile intinse si capetele ridicate pledand in fata inaltului slujbas. Altii ingenuncheaza, sau se inclina adanc inaintea lui, toti cu bratele ridicate pentru a-l impresiona pe general cu urgenta cererii lor. In cazul acelora care au cazut in fata lui Haremhab, cererea era sa li se ingaduie sa se stabileasca in Egipt, deoarece fusesera expulzati din patria lor.
44:15 Iosif le-a zis: Ce fapta ati facut? Nu stiti ca un om ca mine are putere sa ghiceasca?
Nu stiti? Iosif a vorbit aspru, atitudine care trebuie sa fi fost o reminiscenta a primirii acordate la prima lor vizita in Egipt. Despre faptul ca Iosif nu era un practicant al magiei, vezi comentariul pentru v.5.
44:16 Iuda a raspuns: Ce sa mai spunem domnului nostru? Cum sa mai vorbim? Cum sa ne mai indreptatim? Dumnezeu a dat pe fata nelegiuirea robilor tai. Iata-ne robi ai domnului nostru: noi, si acela la care s-a gasit paharul.
Iuda a raspuns. Iuda, conducatorul aceste a doua misiuni in Egipt (cap. 43,8), a pasit inainte ca purtator de cuvant. El nu a facut nici o incercare de a se indreptati pe sine si pe fratii lui, de a inlatura suspiciunea de la sine, sau de la ei, ci a recunoscut in mod sincer vinovatia lor. Fara indoiala ca el s-a referit la crima comisa impotriva fratelui lor Iosif, crima care obsedase constiintele lor chiar de la comiterea ei (cap. 42,21, 22). Pentru egiptenii care erau prezenti, si mai ales pentru econom, cuvintele lui Iuda insemnau recunoasterea vinovatiei lor, iar aceasta fara indoiala ca i-a uimit pe egipteni, deoarece stiau ca oamenii erau in realitate nevinovati. Trebuie ca Iosif simtise teama sufletelor lor, intelegand ca ei considerau ca pedeapsa ce avea sa fie aplicata in curand era meritata. Ca raspuns la oferta lui Iuda ca toti fratii sa ramana ca robi in Egipt, unde ei il vandusera candva in robie pe fratele lor, Iosif a declarat ca sentinta lui va fi blanda si dreapta. Numai cel vinovat va fi robul lui, ceilalti puteau sa se intoarca la tatal lor nevatamati si nechinuiti.
44:17 Dar Iosif a zis: Sa ma fereasca Dumnezeu sa fac asa ceva! Omul la care s-a gasit paharul, va fi robul meu; dar voi, suiti-va inapoi in pace la tatal vostru.
Verset ce nu a fost comentat.
44:18 Atunci Iuda s-a apropiat de Iosif, si a zis: Te rog, domnul meu, da voie robului tau sa spuna o vorba domnului meu, si sa nu te manii pe robul tau! Caci tu esti ca Faraon.
Iuda s-a apropiat. Restul de 17 versete ale capitolului repeta vorbirea lui Iuda in favoarea fratelui sau Beniamin. Aceasta cuvantare a fost pe drept numita una dintre capodoperele compunerii literare ebraice, una dintre cele mai frumoase specimene de elocventa din lume.
Tu esti ca Faraon. Cuvantarea lui Iuda a inceput cu o cerere de ascultare binevoitoare. El vorbea unuia care era egal cu Faraon, cu autoritatea de a condamna, sau de a ierta. Avand in vedere ca monarhul Egiptului era considerat zeu, modelul oricarei desavarsiri, cea mai inalta onoare care putea fi conferita unei persoane era comparatia cu monarhul.
44:19 Domnul meu a intrebat pe robii sai, zicand: Mai traieste tatal vostru, si mai aveti vreun frate?
Domnul meu a intrebat pe robii sai. Inainte de toate, Iuda a relatat cum s-a intamplat ca Beniamin a ajuns sa fie amestecat in necaz. Iosif intrebase despre starea familiei lor, iar ei il informasera in mod credincios cu privire la fratele lor cel mai tanar, care mai era acasa. Iosif insistase ca ei sa nu indrazneasca sa se intoarca in Egipt fara fratele lor, dovedind astfel existenta lui si astfel exactitatea declaratiilor lor. Desi unele expresii ale acestui raport relateaza mai mult decat darea de seama scurta din cap. 42, trebuie ca Iuda sa fi raportat in mod exact conversatia originala, ca sa evite sa spuna vreun neadevar, sau sa faca vreo afirmatie exagerata.
44:20 Noi am raspuns domnului meu: Avem un tata batran, si un frate tanar, copil facut la batranetea lui; baiatul acesta avea un frate care a murit, si care era de la aceeasi mama; el a ramas singur, si tatal lui il iubeste.
Verset ce nu a fost comentat.
44:21 Tu ai spus robilor tai: Aduceti-l la mine ca sa-l vad cu ochii mei.
Verset ce nu a fost comentat.
44:22 Noi am raspuns domnului meu: Baiatul nu poate parasi pe tatal sau; daca-l va parasi, tatal sau are sa moara.
Verset ce nu a fost comentat.
44:23 Tu ai spus robilor tai: Daca nu se va pogori si fratele vostru impreuna cu voi, sa nu-mi mai vedeti fata.
Verset ce nu a fost comentat.
44:24 Cand ne-am suit la tatal meu, robul tau, i-am spus cuvintele domnului meu.
Verset ce nu a fost comentat.
44:25 Tatal nostru a zis: Duceti-va iarasi sa ne cumparati ceva merinde.
Tatal nostru a zis. Dupa ce i-a amintit lui Iosif in termeni amabili, dar hotarati, ca cererea lui este cauza prezentei lui Beniamin in Egipt, el a continuat sa zugraveasca in cuvinte duioase si de efect iubirea batranului lor tata pentru fiul batranetii lui si durerea lui cand l-au informat ca nu se pot intoarce in Egipt fara Beniamin. El a relatat despre marea neliniste cu care, dupa lupta apriga, tatal lor ingaduise in cele din urma sa vina si el. El a subliniat faptul ca ei vor face ca perii albi ai tatalui lor sa se pogoare cu durere in mormant (vezi cap. 37,35), daca ei se vor intoarce fara tanar.
44:26 Noi am raspuns: Nu putem sa ne ducem; dar daca fratele nostru cel tanar va fi cu noi, ne vom duce; caci nu putem vedea fata omului aceluia, decat daca fratele nostru cel tanar va fi cu noi.
Verset ce nu a fost comentat.
44:27 Robul tau, tatal nostru, ne-a zis: Voi stiti ca nevasta mea mi-a nascut doi fii.
Voi stiti ca nevasta-mea. Aceasta remarca, facuta aici pentru prima oara, inseamna ca Iacov
o privise pe Rahela ca fiind adevarata lui sotie mai mult decat Lea, Bilha sau Zilpa (vezi cap. 46,19). Ea a fost intotdeauna sotia iubirii sale.
44:28 Unul a iesit de la mine, si cred ca a fost sfasiat negresit de fiare, caci nu l-am mai vazut pana astazi.
Sfasiat negresit de fiare. Iacov vrea sa spuna aici ca, daca Iosif ar trai, in mod sigur s-ar fi putut intoarce, sau ar fi trimis vorba. Ne mai vazandu-l niciodata din acea zi fatala a plecarii lui din Hebron, Iacov putea doar sa traga concluzia ca temerile sale erau pe deplin justificate.
44:29 Daca-mi mai luati si pe acesta, si i se va intampla vreo nenorocire, cu durere imi veti pogori batranetile in locuinta mortilor.
Verset ce nu a fost comentat.
44:30 Acum, daca ma voi intoarce la robul tau, tatal meu, fara sa avem cu noi baiatul de sufletul caruia este nedezlipit sufletul lui,
Verset ce nu a fost comentat.
44:31 el are sa moara, cand va vedea ca baiatul nu este; si robii tai vor pogori cu durere in locuinta mortilor batranetile robului tau, tatal nostru.
Verset ce nu a fost comentat.
44:32 Caci robul tau s-a pus chezas pentru copil, si a zis tatalui meu: Daca nu-l voi aduce inapoi la tine, vinovat sa fiu pentru totdeauna fata de tatal meu.
Verset ce nu a fost comentat.
44:33 Ingaduie, dar, te rog, robului tau sa ramana in locul baiatului, ca rob al domnului meu; iar baiatul sa se suie inapoi cu fratii sai.
In locul baiatului. Jertfirea de sine a lui Iuda desigur ca merita lauda. Supunerea de bunavoie la robie in favoarea unui frate care s-a bucurat de un grad mai mare de iubire parinteasca pentru al scuti pe batranul sau tata de o noua durere si teama nu poate fi supraestimata. Marinimia totalei uitari de sine a lui Iuda nu a fost niciodata intrecuta, si numai rareori egalata. Iuda apare aici ca un adevarat om pocait, un vrednic stramos al semintei fagaduite si vrednic de a da numele sau poporului ales al lui Dumnezeu.
Iosif nu se mai putea indoi ca avusese loc o schimbare totala a fratilor lui si a lui Iuda in mod special, din ziua cand el sustinuse in mod atat de elocvent vanzarea lui Iosif in robie. Tactica lui Iosif se dovedise in mod eminent plina de succes. Acum era convins cu privire la atitudinea fratilor lui si satisfacut ca pocainta lor era sincera. Nu mai era nevoie sa-i mai incerce si de aceea el era gata sa-si descopere identitatea.
Comentariile lui Ellen G. White 1-34 PP 229-230
44:34 Cum ma voi putea sui eu la tatal meu, daca baiatul nu este cu mine? Ah! sa nu vad mahnirea tatalui meu!
Verset ce nu a fost comentat.