44:5 De ce ati furat paharul din care bea domnul meu, si de care se slujeste pentru ghicit? Rau ati facut ca v-ati purtat astfel.
De care se slujeste pentru ghicit. Cupa era un bun de valoare. Acesta nu era un pahar de baut obisnuit, ci unul presupus a fi in stare sa descopere orice substanta otravitoare pusa in el. Cuvantul tradus ,,ghicit” inseamna ,,a sopti”, ,,a mormai”, ,,a profetiza”. Scriitorii clasici vorbesc despre practica orientala de a turna apa intr-o cupa si de a privi in ea pentru a vedea evenimentele viitoare (Jamblichus, De mysteriis iii. 14). Un alt obicei descris de cei vechi consta in a turna apa intr-o cupa, a arunca inauntru bucati de aur si argint, sau pietre pretioase, si apoi de a observa si interpreta infatisarea acestora in apa (Pliniu Natural History, 37. 73; Strabo Geografie xvi. 2. 39). Faptul ca economului lui Iosif i s-a poruncit sa le aminteasca fratilor lui practica vrajitoreasca nu inseamna ca Iosif insusi adoptase aceasta practica superstitioasa. Ca si mai inainte (cap. 43,33), el voia ca ei sa creada ca putea sa citeasca gandurile lor. Aceasta urmarea sa-i demoralizeze si sa-i faca sa paraseasca orice prefacatorie.
Din pricina marii lui intelepciuni, probabil ca Egiptenii i-au atribuit lui Iosif practica vrajitoriei. Nu prezisese el cu precizie anii de belsug si de foamete si se ingrijise ca Egiptul sa fie pregatit pentru timpul de nevoie? El ii intrecea, fara indoiala, pe ,,vrajitorii” lor (cap. 41,8)si, de aceea, trebuia sa posede o magie mai mare (vezi Exod 8,19). Poate ca faima lui de om intelept se raspandise in lung si in lat chiar in tarile straine, astfel incat presupusii hoti ai paharului puteau fi pe drept intrebati daca ei nu stiau lucrul acesta (Geneza 44,15).