44:16 Iuda a raspuns: Ce sa mai spunem domnului nostru? Cum sa mai vorbim? Cum sa ne mai indreptatim? Dumnezeu a dat pe fata nelegiuirea robilor tai. Iata-ne robi ai domnului nostru: noi, si acela la care s-a gasit paharul.
Iuda a raspuns. Iuda, conducatorul aceste a doua misiuni in Egipt (cap. 43,8), a pasit inainte ca purtator de cuvant. El nu a facut nici o incercare de a se indreptati pe sine si pe fratii lui, de a inlatura suspiciunea de la sine, sau de la ei, ci a recunoscut in mod sincer vinovatia lor. Fara indoiala ca el s-a referit la crima comisa impotriva fratelui lor Iosif, crima care obsedase constiintele lor chiar de la comiterea ei (cap. 42,21, 22). Pentru egiptenii care erau prezenti, si mai ales pentru econom, cuvintele lui Iuda insemnau recunoasterea vinovatiei lor, iar aceasta fara indoiala ca i-a uimit pe egipteni, deoarece stiau ca oamenii erau in realitate nevinovati. Trebuie ca Iosif simtise teama sufletelor lor, intelegand ca ei considerau ca pedeapsa ce avea sa fie aplicata in curand era meritata. Ca raspuns la oferta lui Iuda ca toti fratii sa ramana ca robi in Egipt, unde ei il vandusera candva in robie pe fratele lor, Iosif a declarat ca sentinta lui va fi blanda si dreapta. Numai cel vinovat va fi robul lui, ceilalti puteau sa se intoarca la tatal lor nevatamati si nechinuiti.