43:11 Israel, tatal lor, le-a zis: Fiindca trebuie, faceti asa. Luati-va in saci ceva din cele mai bune roade ale tarii, ca sa duceti un dar omului aceluia, si anume: putin leac alinator, si putina miere, mirodenii, smirna, fisticuri si migdale.
Fiindca trebuie. Dupa elocventa pledoarie a lui Iuda, a carui logica era de neinlaturat, Iacov s-a supus inevitabilului. Acum, dupa ce se resemnase cu plecarea lui Beniamin, Iacov s-a apucat sa faca tot ce-i sta in putinta ca sa poata contribui la succesul calatoriei. Darul pe care l-a sugerat trebuia sa fie din produsele alese ale tarii, care aveau mare valoare in Egipt. Vezi comentariul pentru cap. 37,25.
Putina miere. Ca aceasta nu a fost, probabil, ,,miere” de albine reiese din faptul ca mierea era abundenta in Egipt. O mica cantitate de miere din Palestina nu ar fi fost considerata un dar pretios, nici chiar de catre daruitori. Mult mai probabil ca aceasta era miere de struguri, preparata prin fierberea sucului de struguri, sau a mustului, pana ce scadea la jumatate sau la o treime din volumul de la inceput. Grecii numeau aceasta hepsema, ,,materia fiarta”. Inca si acum mai este importata in Egipt din regiunea Hebron din Palestina.
Fisticuri. Fructul acesta, nuca alungita a lui Pistacia vera, este amintita in Biblie numai de aceasta data. Ea are un sambure uleios si este considerata de catre orientali o delicatesa aleasa.
Migdale. Migdalul este numit shaqed, ,,veghetorul”, de la verbul shaqad, ,,a nu avea somn”, ,,a fi treaz”, ,,a veghea”. Este cel dintai dintre toti pomii care infloreste primavara. Desi era raspandit in Siria si Palestina, se pare ca pomul acesta nu era cunoscut in vechiul Egipt.