42:1 Cand a auzit Iacov ca este grau in Egipt, a zis fiilor sai: Pentru ce stati si va uitati unii la altii?
Verset ce nu a fost comentat.
42:2 Si a zis: Iata, aud ca este grau in Egipt; pogorati-va, si cumparati-ne grau de acolo, ca sa traim si sa nu murim.
Pogorati-va acolo. Cand foametea a devenit din ce in ce mai aspra si toti sufereau, Iacov a luat hotararea sa trimita sa aduca grau din Egipt, pentru a-si scuti familia de infometare. Faptul ca el nu a facut ca Avraam (cap. 12,10) si Isaac (cap. 26,2) un plan sa mute familia in Egipt poate ca a fost din cauza ca foametea stapanea si in Egipt ca si in Canaan.
42:3 Zece frati ai lui Iosif s-au pogorat in Egipt, ca sa cumpere grau.
Zece frati au coborat. Motivul pentru care s-au dus toti in Egipt a fost fie pentru siguranta, fie din cauza ca graul era impartit pe cap de familie. Numarul lor ii facea in masura sa-si asigure grau mai mult si, desigur, ii facea in stare sa se intoarca cu mai mult grau. De asemenea, conditiile de foamete puteau constitui o foarte reala posibilitate de jefuire a caravanei lor pentru proviziile ei de hrana.
42:4 Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teama sa nu i se intample vreo nenorocire.
Beniamin. Beniamin nu a fost retinut din cauza tineretii lui, deoarece era deja in varsta de peste 20 de ani, ci din cauza ca, fiind singurul copil ramas de la Rahela, el luase locul lui Iosif ca obiect al celei mai tandre iubiri a lui Iacov.
42:5 Fiii lui Israel au venit sa cumpere si ei grau, impreuna cu cei ce veneau pentru acelasi lucru; caci in Canaan era foamete.
Impreuna cu cei ce veneau. Fratii lui Iosif fie ca au facut parte dintr-o caravana canaanita, fie ca au sosit pur si simplu cu altii care venisera pentru acelasi scop.
42:6 Iosif era mai mare in tara; el vindea grau la tot poporul din tara. Fratii lui Iosif au venit, si s-au aruncat cu fata la pamant inaintea lui.
Mare in tara. Din shallit, la randul lui derivat din radacina shalat, ,,a stapani”. Este folosit spre a desemna pe cineva investit cu autoritate nelimitata. Acest cuvant, cunoscut si in limba aramaica si araba este la originea titlului de sultan si poate fi si la originea numelui personal Salatis, care dupa Manetho, a apartinut primului rege hicsos. Totusi, Manetho ar fi putut lua cuvantul ,,domnitor” drept un nume personal. Cuvantul acesta arata clar ca Iosif era mai mult decat un obisnuit ministru al hranei. Ca al doilea in rang din ,,tara”, el era adevaratul stapan, sau primul ministru al Egiptului.
42:7 Iosif, cum a vazut pe fratii sai, i-a cunoscut; dar s-a facut ca le este strain, le-a vorbit aspru, si le-a zis: De unde veniti? Ei au raspuns: Venim din tara Canaan, ca sa cumparam merinde.
I-a cunoscut. Iosif i-a recunoscut imediat pe fratii lui, insa ei, ne mai vazandu-l de mai bine de 20 de ani, nu l-au recunoscut (v.8). Nu numai ca el era acum mai in varsta, dar mai era si egiptenizat, purta haine egiptene si avea o fata curat barbierita in locul barbii semite. Ba mai mult, el vorbea o limba straina si era, dupa cum se parea, un domn mare. Chiar si numai gandul de a face legatura intre Iosif si acest barbat puternic s-ar fi parut nespus de absurd (vezi cap. 45,3).
Le-a vorbit aspru. Faptul ca Iosif ,,le-a vorbit aspru”, dupa cum scrie in text literal, nu se datora unui simtamant de razbunare, ci mai degraba pentru a stabili actuala lor stare de spirit, mai ales cu privire la el insusi si la Beniamin, a carui absenta a retinut cu siguranta atentia sa si poate ca a dat nastere la banuiala lui.
42:8 Iosif a cunoscut pe fratii sai, dar ei nu l-au cunoscut.
Verset ce nu a fost comentat.
42:9 Iosif si-a adus aminte de visurile, pe care le visase cu privire la ei, si le-a zis: Voi sunteti iscoade; ati venit numai ca sa cercetati locurile slabe ale tarii.
Voi sunteti iscoade. Vorbirea ,,aspra” pe care Iosif a folosit-o fata de fratii sai este acum descoperita. Egiptul intotdeauna a fost banuitor fata de vecinii lui din rasarit, care nu numai ca faceau incursiuni si apoi dispareau, retragandu-se in asezarile lor din desert, ci in trecut ei se si infiltrasera in Egipt si in realitate au pus stapanire peste parti din tara. Astfel de incursiuni din timpul Primei Perioade Intermediare, dinaintea dinastiei a douazecia, l-au facut pe regele Amenhotep I sa cladeasca fortificatii la granita intre Marea Mediterana si Marea Moarta, numit ,,zidul stapanului” pentru a-i tine pe canaaniti afara din Egipt. Hicsosii, care au venit dupa aceea si tot din rasarit, castigasera acum suprematia asupra tarii si vegheau ca altii sa nu le poata face acelasi lucru pe care li-l facusera ei egiptenilor. Era deci firesc ca Iosif sa-i examineze cu grija pe toti rasaritenii si sa se straduiasca a descoperi niste indezirabili sau iscoade adevarate. Deoarece foametea nimicitoare din tarile invecinate aducea un mare numar de straini in Egipt ca cumparatori de grau, trebuia sa fie depusa o mai mare grija pentru a-i expulza pe aceia a caror prezenta in tara putea pagubi securitatii sale.
42:10 Ei i-au raspuns: Nu, domnul meu; robii tai au venit sa cumpere hrana.
Nu, Domnul meu. Fratii lui Iosif au fost jigniti prin acuzatia facuta impotriva lor, teama i-a facut sa-si calce pe mandria lor si si-au afirmat deplina nevinovatie. Cand pretentia lor de a fi oameni cinstiti nu a reusit sa-l impresioneze pe Domnul egiptean, ei i-au spus mai multe amanunte despre familia lor. Prin aceasta, ei au incercat sa dovedeasca nevinovatia lor. Avand in vedere ca apartineau toti unei familii, care cu greu ar putea sa porneasca un atac asupra unui regat intreg, nu exista un motiv real pentru banuiala de a fi iscoade. Iosif a reluat provocarea si a insistat ca ei sa dovedeasca acuratetea istorisirii lor, aducandu-l pe fratele lor cel mai tanar care lipsea.
42:11 Noi toti suntem fiii aceluiasi om; suntem oameni de treaba, robii tai nu sunt iscoade.
Verset ce nu a fost comentat.
42:12 El le-a zis: Ba nu; ati venit sa cercetati locurile slabe ale tarii.
Verset ce nu a fost comentat.
42:13 Ei au raspuns: Noi, robii tai, suntem doisprezece frati, fii ai aceluiasi om, din tara Canaan; si iata, cel mai tanar este azi cu tatal nostru, iar unul nu mai este in viata.
Verset ce nu a fost comentat.
42:14 Iosif le-a zis: V-am spus ca sunteti iscoade.
Verset ce nu a fost comentat.
42:15 Iata cum veti fi incercati. Pe viata lui Faraon ca nu veti iesi de aici pana nu va veni fratele vostru cel tanar!
Verset ce nu a fost comentat.
42:16 Trimiteti pe unul din voi sa aduca pe fratele vostru; iar voi, ramaneti la opreala. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la incercare, si voi sti daca adevarul este cu voi sau nu; altfel, pe viata lui Faraon ca sunteti niste iscoade.
Verset ce nu a fost comentat.
42:17 Si i-a aruncat pe toti, trei zile in temnita.
Trei zile in temnita. Iosif i-a insarcinat in mod solemn pe fratii lui (v.15) sa-l trimita pe unul din ei inapoi in Canaan ca sa-l aduca pe Beniamin. Lipsa lor aparenta de bunavointa de a face lucrul acesta, stiind ca Iacov nu va consimti, l-a facut pe Iosif sa-i trimita pentru trei zile in temnita. Aceasta reiese ca s-a intamplat ca urmare a faptului ca ei nu au binevoit sa fie de acord cu propunerea lui, insa in realitate pentru a-i mai incerca. El fusese in inchisoare aproximativ timp de trei ani ca urmare a tratamentului lor inuman, el i-a facut sa sufere o detentie de numai trei zile.
42:18 A treia zi, Iosif le-a zis: Faceti lucrul acesta, si veti trai. Eu ma tem de Dumnezeu!
Faceti lucrul acesta si veti trai. A treia zi, Iosif si-a schimbat atitudinea lui severa. Explicatia lui, ,,eu ma tem de Dumnezeu” s-a intentionat sa fie inteleasa intr-un sens general, fara referire la Iehova, dupa cum era de presupus sa vina din partea unui domn egiptean. In loc sa intemniteze noua dintre ei, el avea sa-l tina numai pe unul in temnita, ingaduindu-le celorlalti sa se intoarca pentru a-l aduce pe Beniamin si sa duca hrana familiilor lor care sufereau. Intoarcerea lor cu Beniamin avea sa dea nastere la eliberarea celui retinut in inchisoare. Daca, pe de alta parte, ei il inselasera pe Iosif cu istorisirea lor, aveau sa moara de foame, iar cel ramas in urma in Egipt avea sa fie executat ca iscoada.
42:19 Daca sunteti oameni de treaba, sa ramana unul din fratii vostri inchis in temnita voastra; iar ceilalti plecati, luati grau ca sa va hraniti familiile,
Verset ce nu a fost comentat.
42:20 si aduceti-mi pe fratele vostru cel tanar, pentru ca vorbele voastre sa fie puse astfel la incercare si sa scapati de moarte. Si asa au facut.
Verset ce nu a fost comentat.
42:21 Ei au zis atunci unul catre altul: Da; am fost vinovati fata de fratele nostru; caci am vazut nelinistea sufletului lui, cand ne ruga, si nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.
Am fost vinovati. Cand ei au inteles ca acest domn al Egiptului nu-i va pedepsi sau omori pe simpla banuiala, ci ii va judeca dupa dreptate, constiinta lor a inceput sa vorbeasca. Cat de diferit procedasera ei fata de Iosif! Stapanul intregului Egipt avea mila de familiile lor, care sufereau de foame in Canaan, in timp ce ei intentionasera sa-l lase pe fratele lor in groapa sa moara de foame. Cand aceste ganduri si altele asemanatoare le-au trecut prin minte ei au fost condusi sa-si recunoasca vinovatia. Propria lor nenorocire le-a readus teama de fratele lor. Ruben le-a adus aminte cum ii avertizase el, fara succes, sa nu pacatuiasca impotriva baiatului, iar acum doi dintre ei primeau o plata dreapta pentru asprimea lor fata de el. Astfel s-au acuzat ei in prezenta lui Iosif, fara sa-si dea seama ca el intelegea fiecare cuvant.
42:22 Ruben a luat cuvantul, si le-a zis: Nu va spuneam eu sa nu faceti o astfel de nelegiuire fata de baiatul acesta? Dar n-ati ascultat. Acum iata ca ni se cere socoteala pentru sangele lui.
Verset ce nu a fost comentat.
42:23 Ei nu stiau ca Iosif ii intelegea, caci vorbea cu ei printr-un talmaci.
Verset ce nu a fost comentat.
42:24 Iosif a plecat la o parte de la ei, ca sa planga. In urma s-a intors, si le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon, si a pus sa-l lege cu lanturi in fata lor.
A luat dintre ei pe Simeon. Trecand pe langa Ruben, care fusese relativ nevinovat, Iosif l-a ales pe Simeon, principalul instigator al vanzarii lui catre Ismaeliti (PP 226). Rautatea inimii lui Simeon se mai manifestase si cu alta ocazie, ca atunci cand el si Levi ii masacrasera pe Sihemiti. Cand Simeon a fost legat in fata ochilor fratilor lui, lor li s-a adus cu putere aminte de ceea ce ii facusera ei lui Iosif, care poate ca s-a asteptat ca mila pentru Simeon avea sa incurajeze intoarcerea lor mult mai grabnica cu Beniamin.
42:25 Iosif a poruncit sa li se umple sacii cu grau, sa puna argintul fiecaruia in sacul lui, si sa li se dea merinde pentru drum. Si asa s-a facut.
Sacii. Primul cuvant tradus ,,saci”, keli, inseamna ,,vase” sau ,,recipiente” si poate sa insemne un cos, sau alt recipient. Al doilea cuvant ,,sac” in care a fost pus argintul este o transliterare a ebraicului saq, care si-a facut intrarea in limbile europene prin grecescul sakos si latinescul saccus. Pe langa acesti termeni este folosit un alt cuvant vechi pentru ,,sac”, ebraicul ’am tachath. Acesta este folosit in Biblie numai in aceasta istorisire, si poate sa fi fost sinonim al lui saq, pentru ca este folosit alternativ cu acesta (v.27, 28; cap. 43,12; etc.).
Iosif nu le-a inapoiat banii din rautate, dar nu putea sa ajunga el insusi sa primeasca bani de la tatal si fratii lui pentru paine. Chiar daca s-ar fi gandit ca era posibil ca fratii lui s-ar putea alarma descoperind banii, el nu a vazut nici un motiv sa-i scuteasca de aceasta neliniste. Aceasta va ajuta sa le sensibilizeze si mai mult inima, dupa experientele amare din zilele precedente.
42:26 Ei si-au incarcat graul pe magari, si au plecat.
Verset ce nu a fost comentat.
42:27 Unul din ei si-a deschis sacul ca sa dea nutret magarului in locul unde au mas peste noapte. A vazut argintul la gura sacului,
Si-a deschis sacul. Cuvantul ,,han” (din engleza) ar fi mai bine redat prin ,,loc de locuit” ca in RSV. Descoperirea argintului de catre unul dintre ei a provocat consternare pentru toti. Era aceasta
a. o prevestire a nenorocirilor viitoare, care aveau sa se abata asupra lor? In Egipt ei fusesera luati drept iscoade, oare aveau ei sa fie acum acuzati drept hoti? Faptul ca fratii priveau la aceasta ca la
b. o pedeapsa de la Dumnezeu, caci nu stiau cum sa-l explice, este o dovada a efectului salutar asupra lor. In consternarea si alarmarea lor, ei au uitat sa examineze restul sacilor.
42:28 si a zis fratilor sai: Argintul meu mi s-a dat inapoi, si iata-l in sacul meu. Atunci li s-a taiat inima; si au zis unul altuia, tremurand: Ce ne-a facut Dumnezeu?
Verset ce nu a fost comentat.
42:29 S-au intors la tatal lor Iacov, in tara Canaan, si i-au istorisit tot ce li se intamplase. Ei au zis:
S-au intors la Iacov. Ajungand acasa, au raportat tristele lor experiente, incluzand si intemnitarea lui Simeon. Dupa ce si-au deschis sacii si au gasit tot argintul lor, au fost mai alarmati ca niciodata. Cauza pentru care numai unul descoperise argintul lui in timp ce erau pe drum, iar altii dupa intoarcerea lor acasa, poate sa fi fost aceea ca era ascuns numai la gura unui singur sac, iar la ceilalti la fundul, sau aproape de fundul sacilor. Sau, poate ca acesta a fost pus in sacul cu fan al unuia si in sacii cu hrana ai celorlalti.
42:30 Omul acela, care este domnul tarii, ne-a vorbit aspru, si ne-a luat drept iscoade.
Verset ce nu a fost comentat.
42:31 Noi i-am spus: Suntem oameni de treaba, nu suntem iscoade.
Verset ce nu a fost comentat.
42:32 Suntem doisprezece frati, fii ai tatalui nostru; unul nu mai este, si cel mai tanar este azi cu tatal nostru in tara Canaan.
Verset ce nu a fost comentat.
42:33 Si omul acela, care este domnul tarii, ne-a zis: Iata cum voi cunoaste daca sunteti oameni de treaba. Lasati la mine pe unul din fratii vostri, luati merinde pentru familiile voastre, plecati,
Verset ce nu a fost comentat.
42:34 si aduceti-mi pe fratele vostru cel tanar. Voi sti astfel ca nu sunteti iscoade, ci sunteti oameni de treaba; apoi va voi da inapoi pe fratele vostru, si veti putea sa strabateti tara in voie.
Verset ce nu a fost comentat.
42:35 Cand si-au golit sacii, iata ca legatura cu argintul fiecaruia era in sacul lui. Ei si tatal lor au vazut legaturile cu argintul, si s-au temut.
Verset ce nu a fost comentat.
42:36 Tatal lor Iacov le-a zis: Voi ma lipsiti de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, si voiti sa luati si pe Beniamin. Toate acestea pe mine ma lovesc!
Voi ma lipsiti. Auzind trista lor istorisire, vazand reaua prezicere a intoarcerii argintului si intelegand ca pierduse un al doilea fiu, Iacov a izbucnit intr-o jale amara, acuzandu-i pe fiii lui de raspunderea pierderii lui Iosif si Simeon. Acum, ei erau inclinati sa-l ia si pe Beniamin. Iacov cu greu putea fi deschis fata de fiii sai, deoarece nu stia ca ei erau vinovati in cazul disparitiei lui Iosif si, de aceea, desigur, nu trebuia sa-i mustre in mod direct pentru intemnitarea lui Simeon. Cu toate acestea, ei trebuie sa fi considerat jalea lui Iacov ca o binemeritata mustrare. Ei stiau ca vorbele lui erau mult mai adevarate, chiar decat daca ar fi cunoscut realitatea. In mod sigur, ei il lipsisera pe tatal lor de Iosif si isi dadeau seama ca si intemnitarea lui Simeon era o plata dreapta pentru fapta lor cea cruda. Cum puteau sa ia acum asupra lor raspunderea de a-l lua pe Beniamin in Egipt, cand nu exista nici o siguranta ca avea sa se intoarca cu bine? Ei se aflau acum intr-o situatie grea, insa singura lor alegere era sa moara de foame. Daca urmau sa asigure eliberarea lui Simeon si sa-l salveze de la o moarte sigura si daca ei si familiile lor voiau sa supravietuiasca foametei, trebuiau sa se intoarca in Egipt dupa grau.
42:37 Ruben a zis tatalui sau: Sa-mi omori pe amandoi fiii mei, daca nu-ti voi aduce inapoi pe Beniamin; da-l in mana mea, si ti-l voi aduce inapoi.
Ruben a zis. Oferta lui Ruben a reprezentat jertfa suprema din partea lui. Aceasta a fost o oferta sincera, dar nesabuita. Ruben era cel mai in varsta, totusi nu cel mai intelept dintre fiii lui Iacov, si inca o data el apare ca unul cu inima miloasa. Iacov a refuzat. El avea putina incredere in destoinicia si garantia lor de a-l aduce pe Beniamin inapoi cu bine. Mainile lor nu erau curate. Ei ii pricinuisera multe ceasuri de neliniste in trecut. Ruben faptuise un pacat grav. Simeon si Levi ucisesera populatia unei cetati si familia lui Iuda era asa de rea, incat doi dintre fiii lui au murit in tineretea lor pentru rautatea lor. Cum putea Dumnezeu sa-l faca pe Beniamin sa prospere cu astfel de oameni. Orice lucru in care erau implicati se termina in dezamagire sau dezastru.Comentariile lui Ellen G. White
1-38 PP 224-227
1-3,6,8 PP 224
9-17 PP 225
18-29 PP 226
36 PP 234; 3T 67
36-38 PP 227
42:38 Iacov a zis: Fiul meu nu se poate pogori impreuna cu voi; caci fratele lui a murit, si el a ramas singur; daca i s-ar intampla vreo nenorocire in calatoria pe care o faceti, cu durere imi veti pogori perii mei cei albi in locuinta mortilor.
Verset ce nu a fost comentat.