41:56 Foametea bantuia in toata tara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii, si a vandut grau Egiptenilor. Foametea crestea din ce in ce mai mult in tara Egiptului.
Iosif a deschis toate locurile cu provizii. Cand si-au consumat propriile provizii de hrana, egiptenii s-au indreptat spre rege, amintindu-si fara indoiala de cotele special impuse in timpul celor sapte ani la rand. El i-a trimis la Iosif, ministrul hranei, care a deschis granarele pentru egiptenii bastinasi si pentru strainii care veneau in Egipt dupa hrana. Mai multe rapoarte hieroglifice aflate in Egipt mentioneaza imprejurari de foamete. In aceste rapoarte, unii inalti slujbasi pretind a fi usurat nenorocirea celor saraci si flamanzi pe timpul vremurilor de lipsa, proclamand in inscriptiile lor mortuare, ,,Am dat paine celor flamanzi, apa celor insetati, imbracaminte celor goi, si o luntre celui care nu avea”. Un slujbas din dinastia a douazecia (secolul XX i.Hr.) pretindea: ,,Cand au venit anii de foamete am arat tot pamantul din districtul Oryx... pastrand in viata pe locuitorii lui si aprovizionandu-l cu hrana in asa fel incat nu a existat in el nici unul flamand”.
Intelepciunea lui Iosif ca administrator a devenit acum cunoscuta tuturor. Daca cineva avusese indoieli in ceea ce priveste politica de a aduce cantitati enorme de cereale an dupa an, nimeni nu se mai indoia acum de prudenta politica. Ce ar fi facut Faraon, un conducator strain, cu o populatie infometata? Cum ar fi putut el sa indeparteze nimicirea propriei dinastii daca Iosif nu ar fi prevazut mai dinainte? Acest tanar evreu, un fost sclav in casa, devenise salvatorul tronului, al intregului Egipt si al tarilor inconjuratoare.
A vandut. Faptul ca Iosif nu a distribuit pe gratis cerealele adunate multimilor care piereau nu era fara motiv. Cu siguranta ca poporul fusese avertizat despre calamitatea iminenta si prin grija si economie ar fi putut aduna ceva ei insisi pentru zilele de lipsa. Deoarece trebuiau sa plateasca pentru cereale, oamenii erau incurajati sa exercite cumpatare si sa evite pierderea pretioasei aprovizionari cu hrana, care trebuia sa dureze timp de sapte ani. Acest plan l-a facut pe Iosif in stare sa extinda usurarea si asupra populatiilor altor tari. Faptul ca cerealele au fost revandute oamenilor arata clar ca rezerva fusese facuta sub forma de impozit, iar nu ca un serviciu public facut de rege.
Comentariile lui Ellen G. White
1-57 PP 219-224
1,9-13 PP 219
14 PP 220; 5T 321
15-25,31,33-36 PP 220
38-40 ML 66
38-43 PP 221
39,40 PP 241
39-44 PP 368
40 5T 321
48,54-56 PP 224