41:45 Faraon a pus lui Iosif numele: Tafnat-Paeneah (Descoperitor de taine), si i-a dat de nevasta pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Si Iosif a pornit sa cerceteze tara Egiptului.
Tafnat-Paeneah. Numele dat de Faraon lui Iosif a fost inca de mult recunoscut ca fiind egiptean, insa semnificatia lui era necunoscuta. Totusi, de curand, numele a fost descoperit intr-o inscriptie a ultimei perioade Bubastid (secolul al IX-lea i.Hr.), iar in egipteana era scris Djed-pa-netjer-iufankh, insemnand ,,Zeul vorbeste ca-i este ingaduit sa traiasca”. Numele lui Iosif trebuie sa se fi referit la intamplarile contemporane lui, avand semnificatia ca Dumnezeu vorbise prin visele lui Faraon si interpretarea si sfatul lui Iosif, spre a pastra viata regelui, a lui Iosif, precum si a tuturor celorlalti.
Asnat. Iosif nu a primit numai un nume egiptean, ci si o sotie egipteana, o femeie din cele mai eminente familii preotesti. Dupa cum s-ar parea, Faraon a cautat sa ridice onoarea si reputatia lui Iosif prin aceasta casatorie, dupa cum se evidentiaza din faptul ca unii dintre regi isi luau sotiile lor din familiile preotesti.
Asnat inseamna ,,apartinand (zeitei) Neith”. Numele tatalui ei este identic cu acela al fostului stapan al lui Iosif. (vezi comentariul pentru cap. 37,36), cu toate ca exista o usoara deosebire in transliterarea ebraica a numelui. Totusi, faptul ca cele doua nume sunt identice nu inseamna ca si persoanele care le poseda au fost identice. Fostul stapan al lui Iosif era capetenia strajerilor regali, in timp ce socrul sau era un mare preot al lui On, orasul marelui templu al soarelui, care se afla la cateva mile de Memphis pe tarmul rasaritean al Nilului. Mai tarziu grecii au numit acest oras Heliopolis. Templul soarelui din On si preotimea lui a avut o mare influenta asupra vietii religioase egiptene timp de multe secole, pana ce cultul lui Amen si mai tarziu al lui Amon-Ra din Teba sa umbreasca cultul soarelui din Heliopolis in secolul al XV-lea i.Hr. si in secolele urmatoare. Pozitia sociala a lui Iosif a fost foarte mult intarita prin casatoria lui cu fiica uneia din primele familii ale Egiptului.
Casatoria lui Iosif cu o femeie egipteanca se pare ca nu a slabit legatura lui cu Dumnezeul parintilor sai. Fiii lui, Efraim si Manase au fost educati in religia ebraica, deoarece ei au fost facuti conducatori a doua semintii din Israel si in aceasta privinta ei au ajuns egali cu unchii lor, fratii lui Iosif. Puternica credinciosie a lui Iosif fata de Dumnezeul sau poate ca a fost chiar mijlocul de convertire a sotiei lui egiptene. Ba mai mult, nu trebuit uitat ca mana lui Dumnezeu prin care fusese inaltat atat de mult dupa o adanca umilinta l-a ferit de asemenea in nobila lui cinste de caderea in paganismul din Egipt.
Ce schimbare a adus Dumnezeu in viata lui Iosif! Catusele lui au fost inlocuite cu un lant de aur, zdrentele intemnitatului cu haine de in subtire, celula lui cu un car si inchisoarea lui cu un palat. Robul lui Potifar devenise stapanul lui, iar zornaitul de lanturi a facut loc exclamarii: ,,Aduceti omagii!”. Smerenia merge inaintea slavei; slujirea si suferinta au fost treptele spre autoritate. Cat de bine a fost rasplatit servul credincios al lui Dumnezeu pentru credinciosia si rabdarea lui!