40:1 Dupa catava vreme, s-a intamplat ca paharnicul si pitarul imparatului Egiptului au suparat pe stapanul lor, imparatul Egiptului.
Paharnicul. Literal, ,,purtatorul de ceasca”, un important slujbas de la curte. El era personal raspunzator pentru tot ceea ce urma sa bea imparatul, ca o garantie ca bautura nu avea otrava, sau alte ingrediente vatamatoare.
Pitarul. Slujbasul care supraveghea (v.2) prepararea hranei si care era responsabil pentru curatenia a tot ce venea pe masa regala.
Au suparat. Dupa cum s-ar parea, unele incidente au starnit suspiciunea lui Faraon ca, fie numai unul dintre ei, fie amandoi acesti inalti slujbasi erau implicati intr-o incercare de a-l otravi. Faptul ca unul dintre cei doi a fost mai tarziu repus in slujba, iar celalalt executat arata ca cercetarile il convinsesera pe imparat de nevinovatia unuia si de vinovatia celuilalt.
Papirusul juridic din Turin ofera o foarte interesanta paralela cu istoria paharnicului si pitarului care au cazut din gratie regala. Acesta contine judecare unui numar de inalti slujbasi acuzati de conspiratie impotriva vietii lui Ramses al III-lea si este datat aproximativ pe al 1164 i.Hr. Din nefericire, papirusul nu este complet, si nu cunoastem mijloacele folosite de conspiratori impotriva vietii regelui si nu stim nici daca complotul a reusit. Partile documentului care s-au pastrat, totusi, ofera informatii despre felul in care au fost tratate astfel de cazuri in vechiul Egipt. Inculpatii din acest proces au fost mai multi majordomi, scribi si alti inalti slujbasi. Unii au fost condamnati spre a fi executati, altii au fost gasiti vinovati, dar li s-a ingaduit sa-si ia singuri viata, altii au fost pedepsiti prin taierea nasului si urechilor, iar unul a fost doar mustrat si nu a primit nici
o pedeapsa. O serie de slujbasi din justitie au fost, de asemenea, acuzati pentru ca au chefuit cu unii dintre inculpati in timpul perioadei de cercetare.
40:2 Faraon s-a maniat pe cei doi dregatori ai sai: pe mai marele paharnicilor si pe mai marele pitarilor.
Verset ce nu a fost comentat.
40:3 Si i-a pus sub paza in casa capeteniei strajerilor, in temnita, in locul unde fusese inchis Iosif.
I-a pus sub paza. Acesti doi inalti slujbasi au fost incredintati in grija unei capetenii a strajerilor regali. Acest slujbas era Potifar, stapanul si proprietarul lui Iosif, conform celor din cap. 37,36 si 39,1. Potifar i-a pus in aceeasi celula in care il tinea si pe Iosif si, deoarece cazurile lor erau inca in curs de cercetare si deoarece ei insisi erau inalti slujbasi ai statului, el l-a insarcinat pe Iosif sa le slujeasca si sa procedeze ca slujitor al lor.
40:4 Capetenia strajerilor i-a pus sub privegherea lui Iosif, care facea de slujba langa ei; si au stat mai multa vreme in temnita.
Au stat mai multa vreme in temnita. Literal, ,,ei au fost in grija timp de zile”. Aceasta expresie este nedefinita si nu da nici un indiciu in ce priveste timpul petrecut de acesti barbati in inchisoare inainte sa fie stabilite cazurile lor si sa se fi intamplat evenimentul raportat in versetele care urmeaza.
40:5 Paharnicul si pitarul imparatului Egiptului, care erau inchisi in temnita, au visat intr-o noapte amandoi cate un vis, si anume fiecare cate un vis, care putea sa capete o talmacire deosebita.
Au visat. Asemanarea remarcabila a visurilor lor i-a convins pe cei doi oameni ca visurile aveau, intr-un fel oarecare, legatura cu soarta lor, dar in ce fel anume, ei nu stiau. Stiind, fara indoiala, ca situatia lor putea fi hotarata intr-o buna zi si neavand in inchisoare un talcuitor de vise de profesie, evident ca erau nelinistiti in dimineata urmatoare cand Iosif a intrat in camera lor.
40:6 Iosif, cand a venit dimineata la ei, s-a uitat la ei; si i-a vazut tristi.
Verset ce nu a fost comentat.
40:7 Atunci a intrebat pe dregatorii lui Faraon, care erau cu el in temnita stapanului sau, si le-a zis: Pentru ce aveti o fata asa de posomorata azi?
Verset ce nu a fost comentat.
40:8 Ei i-au raspuns: Am visat un vis, si nu este nimeni care sa-l talmaceasca. Iosif le-a zis: Talmacirile sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiti-mi dar visul vostru.
Talmacirile sunt ale lui Dumnezeu. Cugetand la cele doua vise ale lor si intelegand ca Dumnezeu inca mai era cu el, Iosif s-a gandit sa-i ajute in marea lor incurcatura pe cei doi barbati descurajati. Aceasta dorinta de a-i ajuta pe altii mai tarziu s-a dovedit a fi cheia pentru propria eliberare din inchisoare. Suportandu-si propria nenorocire nemeritata cu o resemnare voioasa si cu
o admirabila tarie de caracter, Iosif, prin natura lui prietenoasa, a fost determinat sa simpatizeze cu alti nenorociti care nu aveau tarie launtrica care sa-i imbarbateze. Faptul ca Iosif si-a oferit ajutorul celor doi barbati, nu a fost din curiozitate, ci cu cea mai serioasa dorinta sa vina in ajutorul celor in nevoie. In acelasi timp, el L-a aratat celor doi oameni pe Dumnezeu ca izvorul sau de putere si mangaiere.
40:9 Mai marele paharnicilor si-a istorisit lui Iosif visul, si i-a zis: In visul meu, se facea ca inaintea mea era o vita.
Inaintea mea era o vita. Indatoririle paharnicului regal au fost clar reprezentate. A trage concluzia ca Faraon a baut numai must proaspat de struguri este, totusi, complet nejustificat. Cultivarea vitei de vie si facerea de vin de catre Egipteni sunt atestate de vechi rapoarte egiptene, relatari ale lui Herodot (ii. 77) si Plutarh (De Isis et Osiris, 6).
40:10 Vita aceasta avea trei mladite. Cand a inceput sa dea lastari, i s-a deschis floarea, si ciorchinele au facut struguri copti.
Verset ce nu a fost comentat.
40:11 Paharul lui Faraon era in mana mea. Eu am luat strugurii, i-am stors in paharul lui Faraon, si am pus paharul in mana lui Faraon.
Verset ce nu a fost comentat.
40:12 Iosif i-a zis: Iata talmacirea visului. Cele trei mladite sunt trei zile.
Verset ce nu a fost comentat.
40:13 Peste trei zile Faraon te va scoate din temnita, te va pune iarasi in slujba ta, si vei pune iarasi paharul in mana lui Faraon, cum obisnuiai mai inainte, cand erai paharnicul lui.
Te va scoate din temnita (ridica-ti capul – engleza). Aceasta expresie, ca in 2 Regi 25,27, inseamna eliberarea din inchisoare si repunerea in raspundere si cinste. Faptul ca ea putea sa aiba si un inteles contrar reiese clar din v.19.
40:14 Dar adu-ti aminte si de mine, cand vei fi fericit, si arata, rogu-te, bunatate fata de mine; pune o vorba buna pentru mine la Faraon, si scoate-ma din casa aceasta.
Adu-ti aminte de mine. Iosif a inaintat cazul sau inaintea lui Faraon. El fusese rapit din tara Evreilor (vezi cap. 39,14), motiv pentru care el se gasea acum in Egipt, si fusese intemnitat, desi nu era vinovat de nici o crima. Daca Iosif a locuit in Egipt sub hicsosi, dupa cum par sa arate dovezile, paharnicul probabil ca nu era un egiptean. De aceea Iosif putea sa astepte mai rezonabil un ajutor de la el, decat daca ar fi fost un egiptean. Cercetarea cazului lui Iosif, daca a fost poruncit de rege, ar fi implicat pe stapanul lui Iosif, un egiptean de bastina (cap. 39,1).
40:15 Caci am fost luat cu sila din tara Evreilor, si chiar aici n-am facut nimic ca sa fiu aruncat in temnita.
Temnita. Aici, un termen dispretuitor pentru inchisoare. In vremurile din vechime, gropile, rezervoarele de apa si haznalele, cand erau goale, erau folosite pentru incarcerarea acuzatilor (vezi Ieremia 38,6; Zaharia 9,11). Faptul ca termenul ,,temnita” este aici sinonim cu inchisoare este evident din Geneza 40,14, in care locul inchisorii lui Iosif este numit o ,,casa”.
40:16 Mai marele pitarilor, vazand ca Iosif daduse o talmacire imbucuratoare, a zis: Iata, si in visul meu, se facea ca port trei cosuri cu paine alba pe capul meu.
Trei cosuri cu paine alba. Incurajat de interpretarea favorabila a visului paharnicului, mai marele pitarilor i l-a spus si pe al lui. Tabloul descris de pitar este intru totul egiptean. Basoreliefurile, picturile si figurile murale gasite in vechile morminte egiptene arata ca lucruri ca vase de lut si cosuri adesea erau purtate pe cap. Ca peste tot in Orient, fireste ca pasarile de prada aveau sa incerce sa apuce cate ceva din cosul de deasupra. Prin cuvintele ,,si in visul meu” pitarul a scos in evidenta asemanarea visului sau cu acela al paharnicului. Asemanarea nu s-a limitat numai la cifrele din cele doua vise – trei mladite si trei cosuri de paine – dar se evidentia si din faptul ca erau reprezentate slujbele lor oficiale de la curte.
40:17 In cosul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru Faraon: prajituri coapte in cuptor; si pasarile mancau din cosul care era deasupra de tot pe capul meu.
Verset ce nu a fost comentat.
40:18 Iosif a raspuns, si a zis: Iata-i talmacirea. Cele trei cosuri sunt trei zile.
Verset ce nu a fost comentat.
40:19 Peste trei zile, Faraon iti va lua capul, te va spanzura de un lemn, si carnea ti-o vor manca pasarile.
Iti va lua capul. Expresia ,,iti va lua capul” a fost folosita in versetul 13 intr-un sens favorabil. Cu toate acestea, adaugarea aici a expresiei (in engleza ,,from off thee” – de pe tine [n.trad.]) exprima sensul ei nefavorabil. Ea trebuie sa se refere la executarea prin decapitare, dupa care trupul celui vinovat avea sa fie atarnat de un copac ca avertizare pentru alti conspiratori in devenire. Rapoartele egiptene marturisesc despre practica pedepsei capitale prin decapitare, dupa care corpurile erau uneori expuse ca un mijloc de a-i descuraja pe altii de la astfel de crime. Pe de alta parte, executia prin spanzurare sau strangulare nu este atestata in vechile rapoarte.
40:20 A treia zi, era ziua nasterii lui Faraon. El a dat un ospat tuturor slujitorilor sai; si a scos afara din temnita pe mai marele paharnicilor si pe mai marele pitarilor, in fata slujitorilor sai:
A treia zi. Implinirea prezicerilor lui Iosif a dovedit ca visele au fost de origine divina si ca Iosif avea darul talmacirii (vezi Ieremia 28,9). Faraon ,,a ridicat capul” fiecaruia dintre intemnitati, insa intr-un fel cu totul deosebit (v.13, 19).
40:21 pe mai marele paharnicilor l-a pus iarasi in slujba lui de paharnic, ca sa puna paharul in mana lui Faraon;
Verset ce nu a fost comentat.
40:22 iar pe mai marele pitarilor l-a spanzurat, dupa talmacirea pe care le-o daduse Iosif.
Verset ce nu a fost comentat.
40:23 Mai marele paharnicilor nu s-a mai gandit insa la Iosif. L-a uitat.
L-a uitat. Dupa cum s-ar parea, Paharnicul i-a fagaduit lui Iosif ca va vorbi in favoarea lui (cap. 41,9). Cand saptamanile si lunile care au trecut nu au adus nici o dovada despre recunostinta paharnicului, probabil ca Iosif a inceput sa se intrebe daca nu cumva el avea sa lancezeasca toata viata lui in inchisoare. In acelasi timp, totusi, implinirea viselor celor doi slujbasi de la curte poate ca l-a incurajat sa creada ca, intr-un fel oarecare, se vor realiza si visurile lui (cap. 37,5-9). Dar, pentru moment, nerecunostinta paharnicului trebuie sa fi fost o experienta amara pentru Iosif, poate ca o atat de cruda si lipsita de amabilitate lovitura cum nu mai primise vreodata. Experienta aceasta este o aducere aminte in schimb a valorii exprimarii aprecierii noastre pentru amabilitatea si ajutorul altora. Mai marele paharnicilor ramane condamnat la vesnica rusine. Cat de adesea pozitia inalta ii face pe oameni prea mandri spre a-i mai observa pe umilii lor prieteni din zilele de mai inainte.
Comentariile lui Ellen G. White 1-23 PP 219