40:8 Ei i-au raspuns: Am visat un vis, si nu este nimeni care sa-l talmaceasca. Iosif le-a zis: Talmacirile sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiti-mi dar visul vostru.
Talmacirile sunt ale lui Dumnezeu. Cugetand la cele doua vise ale lor si intelegand ca Dumnezeu inca mai era cu el, Iosif s-a gandit sa-i ajute in marea lor incurcatura pe cei doi barbati descurajati. Aceasta dorinta de a-i ajuta pe altii mai tarziu s-a dovedit a fi cheia pentru propria eliberare din inchisoare. Suportandu-si propria nenorocire nemeritata cu o resemnare voioasa si cu
o admirabila tarie de caracter, Iosif, prin natura lui prietenoasa, a fost determinat sa simpatizeze cu alti nenorociti care nu aveau tarie launtrica care sa-i imbarbateze. Faptul ca Iosif si-a oferit ajutorul celor doi barbati, nu a fost din curiozitate, ci cu cea mai serioasa dorinta sa vina in ajutorul celor in nevoie. In acelasi timp, el L-a aratat celor doi oameni pe Dumnezeu ca izvorul sau de putere si mangaiere.