40:23 Mai marele paharnicilor nu s-a mai gandit insa la Iosif. L-a uitat.
L-a uitat. Dupa cum s-ar parea, Paharnicul i-a fagaduit lui Iosif ca va vorbi in favoarea lui (cap. 41,9). Cand saptamanile si lunile care au trecut nu au adus nici o dovada despre recunostinta paharnicului, probabil ca Iosif a inceput sa se intrebe daca nu cumva el avea sa lancezeasca toata viata lui in inchisoare. In acelasi timp, totusi, implinirea viselor celor doi slujbasi de la curte poate ca l-a incurajat sa creada ca, intr-un fel oarecare, se vor realiza si visurile lui (cap. 37,5-9). Dar, pentru moment, nerecunostinta paharnicului trebuie sa fi fost o experienta amara pentru Iosif, poate ca o atat de cruda si lipsita de amabilitate lovitura cum nu mai primise vreodata. Experienta aceasta este o aducere aminte in schimb a valorii exprimarii aprecierii noastre pentru amabilitatea si ajutorul altora. Mai marele paharnicilor ramane condamnat la vesnica rusine. Cat de adesea pozitia inalta ii face pe oameni prea mandri spre a-i mai observa pe umilii lor prieteni din zilele de mai inainte.
Comentariile lui Ellen G. White 1-23 PP 219