4:4 Abel a adus si el o jertfa de mancare din oile intai nascute ale turmei lui si din grasimea lor. Domnul a privit cu placere spre Abel si spre jertfa lui;
Intai nascute ale turmei lui. Cuvantul ,,intai nascut” arata ca Abel a adus din intaii nascuti al turmei sale (vezi Exod 13,12). Porunca cu privire la jertfe, asa cum este enuntata de Moise, cerea stropirea sangelui intaiului nascut din animale pe altar si arderea grasimii in foc (Numeri 18,17). Jertfa lui Abel a fost o dovada a credintei (Evrei 11,4). Dimpotriva, jertfa lui Cain a fost o incercare de a dobandi mantuirea prin fapte. La Abel, credinta in Planul de Mantuire si in jertfa ispasitoare a lui Hristos s-a dat pe fata in insasi ascultarea neindoielnica.
A privit cu placere. Sha’ah, ,,a lua in considerare cu bunavointa”. Cu toate ca aici nu este infatisat felul in care Dumnezeu a primit jertfa lui Abel, acesta a constat in aparitia focului ceresc spre a consuma jertfa, asa cum s-a intamplat de atatea ori in vremurile de mai tarziu (vezi Levitic 9,24; Judecatori 6,21; 1 Regi 18,38; 1 Cronici 21,26; 2 Cronici 7,1; PP 71). Este vrednic de observat ca acceptarea jertfei lui Abel a insemnat primirea persoanei sale, de fapt in naratiune mentiunea de acceptare a lui Abel precede mentiunea de acceptare a jertfei sale. Acesta este un indiciu ca Dumnezeu nu era atat de interesat de jertfa, cat de acela care a adus-o.