4:14 Iata ca Tu ma izgonesti azi de pe fata pamantului; eu voi trebui sa ma ascund de Fata Ta, si sa fiu pribeag si fugar pe pamant; si oricine ma va gasi, ma va omori.
Tu ma izgonesti. Cain stia ca era indepartat nu numai de la binecuvantarile pamantului, ci din cauza propriei alegeri si de la orice legatura cu Dumnezeu.
Oricine ma va gasi. Cain era disperat cu privire la propria viata, de teama ca blestemul lui Dumnezeu insemna inlaturarea piedicii din fata aceluia care putea sa incerce sa razbune sangele lui Abel. O constiinta vinovata l-a avertizat ca merita sa moara si ca de aici inainte propria viata era in pericol. Insa pedeapsa cu moartea care i se cuvenea a fost comutata in exilare pe viata. In loc sa fie intemnitat, el a fost exclus de la orice fericire, de la orice legatura normala cu semenii sai si, prin propria alegere, de la legatura cu Dumnezeu. Cel care luase viata fratelui sau vedea in creaturile semenilor sai pe proprii executori prezumtivi.