39:20 A luat pe Iosif, si l-a aruncat in temnita in locul unde erau inchisi intemnitatii imparatului; si astfel Iosif a stat acolo, in temnita.
L-a aruncat in temnita. Repetand povestea sotului ei, nevasta lui Potifar l-a mustrat in mod indirect pentru presupusul afront, referindu-se la Iosif ca la robul acela evreu, pe care mi l-ai adus” (v.17). Actiunea lui Potifar, inchizandu-l pe Iosif cu detinutii politici, poate fi considerata extrem de blanda, tinand seama de pedeapsa care era aplicata de obicei pentru faradelegea de care era acuzat el. In vremea de mai tarziu, pedeapsa pentru incercarea de adulter era o mie de lovituri la talpile picioarelor si pentru violarea unei femei libere aceasta era chiar mult mai severa (Diodorus, i. 78). Blandetea lui Potifar fara indoiala ca reflecta increderea sa in integritatea lui Iosif si, in contrast, foarte putin respect pentru raportul nevestei lui. Cu toate acestea, pedeapsa lui Iosif se pare ca a fost la inceput severa, pentru ca i s-au intamplat mai multe decat cuprinde istorisirea Genezei. In conformitate cu Psalmi 105,18, ,,picioarele” lui au fost ,,stranse in lanturi” si ,,l-au pus in fiare”.
Exista un papirus egiptean in Muzeul Britanic, care relateaza o ,,istorie a celor doi frati” in mod superficial asemanandu-se cu istoria lui Iosif si nevasta lui Potifar. Numerosi cercetatori o considera a fi originalul istoriei experientei lui Iosif si, cu toate ca cele doua sunt asemanatoare in unele privinte, diferentele sunt departe de a compensa asemanarile. Ba mai mult, istorisirea egipteana are un punct de plecare mitologic si este de origine mai tarzie decat cartea Genezei cu cel putin 250 de ani.