39:14 a chemat oamenii din casa, si le-a zis: Vedeti, ne-a adus un Evreu ca sa-si bata joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca sa se culce cu mine, dar eu am tipat in gura mare.
Ne-a adus. Este interesant a se observa ca spunandu-le celorlalte slugi despre situatie, nevasta lui Potifar a vorbit despre barbatul ei simplu prin pronumele ,,el”. Aceasta dovedeste cat de putin respect avea pentru el si scoate in evidenta caracterul ei deja vulgar si desfranat.
Intotdeauna se pare ca este o slabiciune a naturii umane de a-i invinui pe altii pentru propriile fapte rele. Asa a fost si cu Adam si Eva in gradina Edenului (Geneza 3,12.13). Aceasta nu este decat o reflectare a spiritului ,,parasului fratilor nostri” (Apocalipsa 12,10), care incearca sa se indreptateasca pe sine prin vatamarea acelora care slujesc Domnului (Zaharia 3,1). Scopul lui final este, desigur, sa dovedeasca ca Dumnezeu este nedrept in procedura lui cu fiintele create (vezi Iov 1,8-11; 2,1-5). Sublinierea defectele altora, fie ca sunt reale sau inchipuite, este de natura sa-l faca pe vorbitor sa para mai bun prin contrast.
Un evreu. Adica, un urmas al lui Eber (vezi comentariul pentru cap. 10,21; 14,13). In general, in felul acesta se refereau urmasii lui Iacov la ei insisi si altii la ei ca popor (vezi Geneza 39,17; 40,15; 41,12; 43,32; Exod 1,15.16.19; 2,6; etc.). La origine, un ,,iudeu” era un descendent al lui Iuda, dar dupa robie termenul si-a pierdut aplicatia strict tribala.
Sa-si bata joc de noi. In Geneza 26,8 aceeasi expresie ebraica este tradusa ,,jucandu-se”. Sar parea ca aici, ca si in cazul lui Isaac si Rebeca, aceasta trebuie sa se refere numai la purtarea cuviincioasa dintre sot si sotie (vezi comentariul pentru cap. 21,9).