35:7 A zidit acolo un altar, si a numit locul acela: El-Betel (Dumnezeul Betelului), caci acolo i se descoperise Dumnezeu, cand fugea de fratele sau.
El-Betel. Cetatea canaanita din apropiere cunoscuta de aici inainte printre evrei ca Betel, se numea atunci Luz (vezi comentariul pentru cap. 28,19). Forma in care apare numele aici a constituit intotdeauna o problema pentru traducatori si comentatori. Unii au redat acest pasaj, el ,,a numit locul lui Dumnezeu Bet-el”. Altii dau sugestia ca primul ,,El”, Dumnezeu, poate sa nu fi fost in textul original, ci reprezinta greseala unui copist. Faptul ca acesta lipseste din LXX, Vulgata si traducerile siriace da greutate acestei posibilitati. Totusi, avand in vedere numele El-Elohe-Israel, dat altarului ridicat la Sihem (cap. 33,20), nu ar fi intru totul ciudat sa aflam pe Iacov numind locul altarului de langa Luz, ,,Dumnezeul Betelului”. Prin aceasta poate fi inteles ,,[consacrat] Dumnezeului Betelului”, adica Aceluia care i Se aratase acolo in timpul fugii lui in Haran. Chemandu-l pe Iacov sa fuga in Padan-Aram, Dumnezeu i S-a descoperit pe Sine lui Iacov ca ,,Dumnezeul Betelului” (cap. 31,13). De aceea, este foarte probabil ca Iacov sa fi consacrat altarul avand acest lucru in vedere, ca semn al faptului ca acum ajunsese la locul la care s-a referit Dumnezeu in porunca de intoarcere.