35:3 ca sa ne sculam, si sa ne suim la Betel; caci acolo voi ridica un altar Dumnezeului, care m-a ascultat in ziua necazului meu, si care a fost cu mine in calatoria, pe care am facut-o.
Sa ne sculam. Se pare ca Iacov considerase locuinta din apropierea Sihemului atat de placuta si de multumitoare, incat amanase sa implineasca juruintele pe care I le facuse lui Dumnezeu la Betel (cap. 28,20-22). Situatia rezultand din crima teribila a fiilor lui l-a facut constient inca o data de nevoia sa de legatura mai stransa cu Dumnezeu si de ascultare atenta de vointa Sa. Mutarea la Betel a fost bine gandita pentru a-i aminti de viata lui trecuta si pentru a-l aduce pe el si familia lui mai aproape de Dumnezeu.
Care m-a ascultat. O referire clara la rugaciunea ascultata. Daca se face aluzie la experienta de la Betel, Iacov trebuie sa se fi rugat inainte de a adormi in acea noapte. Daca aceasta se refera la experienta de la Iaboc, aceasta a fost o rugaciune raportata in cap. 32,9-12. Este limpede ca patriarhii erau obisnuiti cu puterea rugaciunii si, probabil ca au exercitat-o la timpuri hotarate, cu deplina incredere ca Dumnezeu aude si raspunde la cererile servilor Sai credinciosi (vezi cap. 24,12.26.52.63).