34:1 Dina, fata pe care o nascuse lui Iacov Lea, a iesit sa vada pe fetele tarii.
Dina. Dina, pana aici singura fiica a lui Iacov (PP 204) nu putea sa aiba mai mult de cinci sau sase ani cand familia a plecat din Haran, deoarece ea nu s-a nascut decat dupa cel de-al saselea fiu al Leii (cap. 30,21). Probabil ca ea ajunsese la varsta de 14, sau 15 ani, cand a avut loc josnica intamplare descrisa in acest capitol. Este evident, deci, ca de cand s-a intors Iacov in Canaan trecusera vreo opt ani si mai bine (vezi comentariul pentru cap. 33,17). Daca evenimentele relatate in capitolele 34 la 37 sunt prezentate in ordine cronologica, cum pare a fi, Dina nu putea fi pe acea vreme mai mare de 15 ani, pentru ca Iosif, care avea aproximativ aceeasi varsta ca si Dina (cap. 30,21-24), era de numai 17 ani cand a fost vandut ca rob de fratii sai (cap. 37,2). Faptul ca ea a iesit neinsotita ar parea sa indice ca acasa ea era inca privita ca o copila.
Fetele tarii. Istoricul iudeu Iosif Flavius aminteste o veche traditie conform careia sihemitii erau angajati in festivitati (Antichitati, i. 21. 1), si ca Dina a dorit sa se alature fetelor lui Sihem in cercul lor de veselie. Limbajul inseamna facerea unei vizite de prietenie si se poate chiar ca Dina sa fi obisnuit sa se asocieze cu fetele din Sihem.
Intotdeauna este un mare pericol in tovarasii fara rost cu cei din lume. Dina a fost curioasa sa cunoasca obiceiurile oamenilor din jur. Acest fapt a dus-o la o intimitate neatenta cu ei si a sfarsit prin necinstirea ei. Pericolul ei a venit din faptul ca ea a cautat sa fie libera de controlul si supravegherea parintilor si din nesocotirea indemnului de a ramane despartita de idolatri si obiceiurile lor rele. ,,Tovarasiile rele strica obiceiurile bune” (1 Corinteni 15,33). Locuitorii Canaanului erau pentru familia lui Iacov ce este lumea de astazi pentru crestin. Ceea ce se numeste ,,cunoasterea vietii” se poate dovedi in multe cazuri a fi cochetarea cu moartea. Familiaritatea cu pacatul toceste simturile si mareste pericolul ispitei.
34:2 Ea a fost zarita de Sihem, fiul Hevitului Hamor, domnitorul tarii. El a pus mana pe ea, s-a culcat cu ea si a necinstit-o.
Sihem, fiul hetitului Hamor. Hetitii au fost un trib canaanit (vezi cap. 10,17). Din cate cunoastem despre morala canaanita, purtarea lui Sihem nu a fost in nici un caz neobisnuita, iar Dina a platit din plin pedeapsa pentru neinteleapta ei independenta in asocierea cu tineri lumesti.
34:3 S-a lipit cu toata inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata, si a cautat s-o linisteasca.
o linisteasca.
A cautat sa o linisteasca. Literal ,,el a vorbit la inima fetei”, adica a cautat sa o mangaie pentru cele intamplate si sa-i castige iubirea ei. Se pare ca desi Dina se ducea singura in oras in mod intentionat, ea nu a consimtit la tot ce s-a petrecut acolo. Acum ea era in casa lui Sihem, unde a fost gasita cand Simeon si Levi au jefuit cetatea cateva zile mai tarziu (v.26).
34:4 Dupa aceea Sihem a zis tatalui sau Hamor: Ia-mi de nevasta pe fata aceasta!
Verset ce nu a fost comentat.
34:5 Iacov a aflat ca-i necinstise pe fiica sa Dina; si fiindca fiii sai erau cu vitele la pasune, Iacov a tacut pana la intoarcerea lor.
Iacov a aflat. Stirea cu privire la experienta Dinei trebuia sa fi ajuns la tatal ei in mod indirect, deoarece ea insasi a ramas in casa lui Sihem (v.26).
Iacov a tacut. Probabil ca tacerea lui Iacov se datora unui amestec de durere, prudenta si incurcatura uluitoare. El invatase sa fie mai degraba prudent decat sa actioneze din impuls. Seriozitatea neplacutei situatii avea sa afecteze, desigur, interesele intregii familii si cerea o sfatuire si o hotarare unita. A refuza propunerea de casatorie ar fi atras reaua-vointa a sihemitilor; a o accepta ar fi fost o calcare pe fata a principiului neamestecului cu paganii (vezi cap. 24,3.6; 26,35). Totusi, Dina era la Sihem, si cum trebuia sa fie asigurata intoarcerea ei? Daca Iacov ar fi prevazut cursul tragic al actiunii pe care aveau sa o intreprinda unii dintre fiii lui, dupa ce au aflat de situatie, probabil ca ar fi luat lucrurile in propriile maini si ar fi actionat de indata. Totusi, el a facut mai bine ,,stapanindu-se”, decat au facut fiii lui cand au luat cetatea (Proverbe 16,32).
34:6 Hamor, tatal lui Sihem, s-a dus la Iacov ca sa-i vorbeasca.
Verset ce nu a fost comentat.
34:7 Dar cand s-au intors fiii lui Iacov de la pasune, si au auzit lucrul acesta, s-au suparat si s-au maniat foarte tare; pentru ca Sihem savarsise o miselie in Israel, culcandu-se cu fata lui Iacov: asa ceva n-ar fi trebuit sa se faca niciodata.
S-au suparat. Literal ,,au devenit furiosi”. A doua expresie ,,s-au maniat foarte tare” este literal ,,s-au aprins foarte mult”. Mania lor patimasa a trecut de masura (compara cu 1 Samuel 15,11; 2 Samuel 19,43). Cum s-au simtit oamenii se poate intelege din faptul ca arabii moderni se simt mult mai dezonorati prin seducerea unei surori, decat prin infidelitatea unei sotii. Un barbat, spun ei, poate sa divorteze de sotia lui, si ea nu mai este a lui, insa o sora sau o fiica ramane pentru totdeauna o sora sau o fiica.
Era, asadar, just ca ei sa fie suparati si numai firesc sa fie maniati. Propria oroare era legata de aceea a surorii lor. Totusi, pe ei nu i-a interesat prea mult pacatul comis impotriva lui Dumnezeu, cat rusinea care se abatuse asupra familiei lor. In aceasta atitudine fata de problema se afla izvorul marii lor greseli procedand astfel (Geneza 49,7).
Miselie. ,,A savarsi o miselie” a devenit o expresie permanenta pentru crimele in care era implicata onoarea, mai ales pentru pacatele carnii (Deuteronom 22,21; Judecatori 20,10; 2 Samuel 13,2; etc.), dar si pentru altele (Iosua 7,15).
In Israel. Numele de Israel este aici aplicat pentru prima data familiei lui Iacov. Mai tarziu, el a devenit denumirea obisnuita pentru natiune. Unii comentatori, aratand ca fiii lui Iacov nu au fost numiti fie Israel, fie izraeliti pana mult mai tarziu, considera ca expresia ,,in Israel” trebuie sa fie tradusa ,,impotriva lui Israel”. Aceasta este posibil din punct de vedere gramatical,si ar insemna ca aventura amoroasa a fost o crima impotriva lui Iacov, care devenise Israel, ,,un print al lui Dumnezeu”.
34:8 Hamor le-a vorbit astfel: Fiul meu Sihem s-a lipit cu toata inima de fata voastra; va rog, dati-i-o de nevasta,
Hamor le-a vorbit. Hamor, tatal lui Sihem, venise sa i-o ceara lui Iacov pe fiica sa (v.6), dar deoarece fiii lui Iacov au ajuns acasa in acelasi timp (v.7), el le-a vorbit si lor. Tatal si fratii fetei erau considerati ca tutorii ei legali (vezi cap. 24,50).
34:9 si incuscriti-va cu noi; voi dati-ne fetele voastre, si luati pentru voi pe ale noastre.
Incuscriti-va. Lipsa oricarei scuze pentru seducerea Dinei de catre Sihem, nu este o indicatie a consimtamantului ei, ci mai degraba al nivelului moral scazut al printului canaanit. Intr-o astfel de purtare el nu a vazut nici o greseala deosebita, cel putin cand fiul sau era gata sa o ia in casatorie pe fata pe care o ademenise.
34:10 Locuiti cu noi; tara va sta inainte, ramaneti in ea, faceti negot si cumparati pamanturi in ea.
Locuiti cu noi. Hamor a propus o politica de intercasatorire intre familia lui Iacov si sihemiti. El era, de asemenea, gata sa faca concesii cu privire la concesionarea tarii asa incat noii-veniti sa poata locui, sa se poata misca si sa faca comert liber in regiune. Au fost facute o serie de oferte prietenoase, atat de tata ca politician, in favoarea intercasatoriririi dintre familii in general, cat si de fiu ca amant pentru a putea obtine fata. Pentru mintea lor pagana, o politica exclusivista in privinta aceasta era de neconceput. In spiritul necredincios al lumii, ei au incercat sa schimbe atitudinea lui Iacov pe care a considerat-o a fi. Ofertele pe care le-au facut in imprejurari similare erau atragatoare si prea adesea astfel de perspective ademenesc poporul care se declara a fi al lui Dumnezeu sa paraseasca moralitatea lor sfanta.
34:11 Sihem a zis tatalui si fratilor Dinei: Sa capat trecere inaintea voastra, si va voi da ce-mi veti cere.
Verset ce nu a fost comentat.
34:12 Cereti-mi o zestre cat de mare si cat de multe daruri, si voi da tot ce-mi veti zice; numai dati-mi fata de nevasta.
Verset ce nu a fost comentat.
34:13 Fiii lui Iacov au raspuns, si au vorbit cu viclesug lui Sihem si tatalui sau Hamor, pentru ca Sihem necinstise pe sora lor Dina.
Fiii lui Iacov. Oricat de atragatoare au fost ofertele printului din Sihem, ele au fost refuzate de fiii lui Iacov, care au luat acum initiativa in discutia propunerii de casatorie a surorii lor (vezi cap. 24,50). A primi propunerile lor ar fi fost o calcare a principiilor sfinte ale chemarii lor ca familie si sar fi sacrificat fagaduintele lui Dumnezeu pentru un castig lumesc.
34:14 Ei i-au zis: Este un lucru pe care nu-l putem face sa dam pe sora noastra unui om netaiat imprejur; caci ar fi o ocara pentru noi.
Verset ce nu a fost comentat.
34:15 Nu ne vom invoi la asa ceva decat daca va faceti si voi ca noi, si daca orice parte barbateasca dintre voi se va taia imprejur.
Nu ne vom invoi la aceasta. Refuzul propunerii lui Hamor era just, desigur, insa procedeul lor era in mod sigur la fel de gresit. Planuind crima sub haina scrupulelor religioase, fiii lui Iacov s-au facut vinovati de ipocrizie si cruzime. Ipocrizia lor a constat in marturisirea de a primi propunerea lui Hamor, atunci cand, de fapt, nu intentionau sa faca acest lucru, cu conditia ca sihemitii sa accepte pecetea sfantului legamant al lui Dumnezeu. Ei stiau prea bine ca daca sihemitii aveau sa se supuna circumciziei, avea sa fie o simpla forma din partea lor. Propunerea a fost conceputa, pana la urma, intr-un spirit de razbunare cruda.
In anii de mai tarziu supunerea la ritualul circumciziei de catre un ne-iudeu era considerata ca aratand primirea credintei iudaice si aducerea primitorului sub indatorirea legamantului, adica, aceasta se face in mod legal din pagan, iudeu (vezi Fapte 15,5; Galateni 6,12; etc.). Daca primirea semnului legamantului din partea Sihemitilor ar fi insemnat intoarcerea lor la adevaratul Dumnezeu, atunci toate obiectiile pentru intercasatorire, desigur ca ar fi disparut.
34:16 Atunci va vom da pe fetele noastre, si vom lua pentru noi pe ale voastre; vom locui cu voi, si vom face impreuna un singur norod.
Verset ce nu a fost comentat.
34:17 Dar daca nu voiti sa ne ascultati si sa va taiati imprejur, ne vom lua fata si vom pleca.
Verset ce nu a fost comentat.
34:18 Cuvintele lor au placut lui Hamor si lui Sihem, fiul lui Hamor.
Verset ce nu a fost comentat.
34:19 Tanarul n-a pregetat sa faca lucrul acesta, caci iubea pe fata lui Iacov, si era cel mai bine vazut in casa tatalui sau.
Verset ce nu a fost comentat.
34:20 Hamor si fiul lui Sihem s-au dus la poarta cetatii, si au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor:
Oamenilor din cetatea lor. Conditia propusa de fiii lui Iacov parea rezonabila pentru cei doi petitori si au fost gata sa se supuna imediat. Totusi, mai intai au mers la poarta Sihemului, locul adunarii publice, pentru a pune problema in fata oamenilor cetatii. Descrierea bogatiei lui Iacov si a familiei sale si a foloaselor pe care ei le-ar putea sconta din unirea cu ei a dus la consimtamantul general si imediat fata de plan. La modul general, poporul de rand poate fi considerat ca urmand sugestiile celor cu vointa mai tare si a conducatorilor populari. Aceasta a fost adevarat cand Ieroboam a inaugurat inchinarea la vitei de aur la Dan si la Betel. De fapt, de-a lungul istoriei lui Israel, poporul a tins sa urmeze conducerea regelui. Tot asa, cand Crisp, fruntasul sinagogii, a crezut, multi dintre corinteni au fost convertiti la fel la crestinism (Fapte 18,8).
34:21 Oamenii acestia au ganduri de pace fata de noi; sa ramana dar in tara, si sa faca negot; tara este destul de larga pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor, si le vom da de neveste pe fetele noastre.
Verset ce nu a fost comentat.
34:22 Dar oamenii acestia nu vor voi sa locuiasca impreuna cu noi, ca sa alcatuim un singur popor, decat daca orice parte barbateasca dintre noi se va taia imprejur, dupa cum si ei insisi sunt taiati imprejur.
Decat daca. Hamor a dat mare importanta acelor considerente care in realitate erau secundare, in timp ce punctul principal, circumcizia, a fost amintita in mod incidental, ca o conditie banala, fata de care nu ar putea exista nici o obiectie rezonabila. Perspectiva castigului material este intotdeauna un mijloc efectiv de apropiere de oamenii inclinati spre cele lumesti. Orice mijloc care in mod inteligent ar putea contribui la imbogatirea lor apare vrednic de dorit (Isaia 56,11). Oamenii din Sihem au considerat ca ei au facut o afacere buna si au suferit pentru a castiga mult in schimbul a ceva fara valoare, sau de nici o importanta.
34:23 Turmele lor, averile lor si toate vitele lor, vor fi atunci ale noastre. Sa primim numai ce cer ei, ca sa ramana la noi.
Verset ce nu a fost comentat.
34:24 Toti cei ce treceau pe poarta cetatii, au ascultat pe Hamor si pe fiul sau Sihem; si toti barbatii au fost taiati imprejur, toti cei ce treceau pe poarta cetatii.
Verset ce nu a fost comentat.
34:25 A treia zi, pe cand sufereau ei inca, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon si Levi, fratii Dinei, si-au luat fiecare sabia, s-au napustit asupra cetatii, care se credea in liniste, si au ucis pe toti barbatii.
A treia zi. De obicei, in a treia zi apare inflamatia si temperatura. In timp ce sihemitii erau neputinciosi din aceasta cauza, doi dintre fratii mai mari ai Dinei au inceput sangeroasa lor razbunare. masacrul crud arata cum un pacat duce la altul, ca flacarile focului care se raspandesc intr-un crang uscat (Isaia 9,18). Distractia a dus la ademenire, iar ademenirea la razbunare si ucidere (vezi Iacov 1,15). Batjocura care fusese adusa asupra unei familii a facut vaduve si orfani din femeile si copiii intregii cetati. In mod indirect, aceasta istorisire dovedeste despre autenticitatea lui Moise ca istoric. El insusi un levit, nu cruta caracterul stramosului lui.
34:26 Au trecut de asemenea prin ascutisul sabiei pe Hamor si pe fiul sau Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem, si au iesit afara.
Au ridicat pe Dina. Poate ca Dina fusese retinuta de Sihem impotriva vointei ei. Pe de alta parte, aventura ei amoroasa poate sa o fi facut sa ramana de buna voie la el. A o elibera pe Dina de la rapitorul ei era desigur onorabil, insa mijloacele prin care a fost indeplinit acest lucru au fost extrem de josnice. Ca si stramosii lor de ambele parti ale familiei, fiii lui Iacov au manifestat un amestec ciudat de zel religios si patima trupeasca, de credinta nobila si siretenie josnica.
34:27 Fiii lui Iacov s-au aruncat asupra celor morti, si au jefuit cetatea, pentru ca necinstisera pe sora lor.
Verset ce nu a fost comentat.
34:28 Le-au luat oile, boii si magarii, tot ce era in cetate si ce era pe camp;
Verset ce nu a fost comentat.
34:29 le-au luat ca prada de razboi toate bogatiile, copiii si nevestele, si tot ce se gasea in case.
Verset ce nu a fost comentat.
34:30 Atunci Iacov a zis lui Simeon si lui Levi: Voi m-ati nenorocit, facandu-ma urat locuitorilor tarii, Canaanitilor si Feresitilor. N-am sub porunca mea decat un mic numar de oameni; ei se vor strange impotriva mea, ma vor bate, si voi fi nimicit, eu si casa mea.
Voi m-ati nenorocit. Iacov a aplicat o mustrare aspra pentru fapta impulsiva, subliniind urmarile crimei pentru el si familia lui. Accentul a fost pus asupra acestui aspect al problemei pentru a imprima in fiii lui rezultatele practice ale actiunii lor nesabuite. Ultimele sale cuvinte privind pe Simeon si Levi (cap. 49,5-7) sunt o dovada cu privire la cat de profund a detestat fapta lor. Teama lui de represalii nu era in nici un caz lipsita de temei, iar numai indurarea lui Dumnezeu a indepartat raul care putea sa se abata asupra lui si a casei lui (cap. 35,5.6). Cat despre Simeon si Levi, ca si lui Ruben, li s-a luat dreptul de intai nascut de care altfel s-ar fi bucurat. Din nou, caracterul pervertit a stat intre oameni si posibilitatile care ar fi putut fi ale lor.
34:31 Ei au raspuns: Se cuvenea oare sa se poarte cu sora noastra cum se poarta cu o curva?
Se cuvenea... sa se poarte cu sora noastra? Insa fiii lui Iacov nu au vazut lucrurile in aceeasi lumina ca tatal lor. Pentru ei, represaliile pareau a fi pe deplin justificate. Nu numai ca s-au aparat, dar au dedus ca tatal lor era mai putin interesat de fiica lor, decat fusesera ei de ea ca sora a lor. Cuvantul ,,curva”, zanah, insemnand prostitutie pentru recompensa este folosit aici pentru prima data in Biblie. Acest text dovedeste ca prostitutia exista pe atunci in Palestina si era considerata ca
o indeletnicire neonorabila
Aceasta relatare alcatuieste un capitol intunecat din istoria patriarhilor. Ea ne invata ca o cauza dreapta a maniei nu este o scuza pentru o fapta nesabuita. Rabdarea fata de nedreptate obtine aprobare divina (1 Petru 2,19.20; 3,17), pentru ca razbunarea si judecata Ii apartin numai lui Dumnezeu (Romani 12,19). El singur are intelepciunea sa o masoare cu dreptate si sa o indulceasca cu indurare. In anumite imprejurari, mania poate fi pe deplin justificata, dar aceasta trebuie sa fie indreptata contra pacatului mai degraba decat contra pacatosului. Este stabilit ca singura manie nepacatoasa este mania impotriva pacatului (Efeseni 4,26). Mania impotriva vreunuia dintre semenii nostri o descalifica pe persoana maniata pentru exercitarea judecatii impartiale (vezi Matei 7,1.2).
Comentariile lui Ellen G. White
1-31 PP 204, 205, 237
1 PP 204
19 PP 238
30 PP 205