34:30 Atunci Iacov a zis lui Simeon si lui Levi: Voi m-ati nenorocit, facandu-ma urat locuitorilor tarii, Canaanitilor si Feresitilor. N-am sub porunca mea decat un mic numar de oameni; ei se vor strange impotriva mea, ma vor bate, si voi fi nimicit, eu si casa mea.
Voi m-ati nenorocit. Iacov a aplicat o mustrare aspra pentru fapta impulsiva, subliniind urmarile crimei pentru el si familia lui. Accentul a fost pus asupra acestui aspect al problemei pentru a imprima in fiii lui rezultatele practice ale actiunii lor nesabuite. Ultimele sale cuvinte privind pe Simeon si Levi (cap. 49,5-7) sunt o dovada cu privire la cat de profund a detestat fapta lor. Teama lui de represalii nu era in nici un caz lipsita de temei, iar numai indurarea lui Dumnezeu a indepartat raul care putea sa se abata asupra lui si a casei lui (cap. 35,5.6). Cat despre Simeon si Levi, ca si lui Ruben, li s-a luat dreptul de intai nascut de care altfel s-ar fi bucurat. Din nou, caracterul pervertit a stat intre oameni si posibilitatile care ar fi putut fi ale lor.