33:1 Iacov a ridicat ochii, si s-a uitat; si iata ca Esau venea cu patru sute de oameni. Atunci a impartit copiii intre Lea, Rahela, si cele doua roabe.
A impartit copiii. Motivul acestei masuri nu este clar. Iacov i-a pus pe Rahela si pe Iosif la urma fie din motive de securitate, fie pentru a prezenta lui Esau pe sotia lui favorita ultima. Iarasi, se poate ca obiceiul social prescria un astfel de aranjament. Impartirea de mai inainte a caravanei in doua tabere poate ca a fost parasita, ea nefiind necesara dupa experienta lui din noaptea precedenta (vezi cap. 32,7.8; 32,30). Sau, se poate ca ,,oamenii” amintiti in cap. 32,7 sa fi fost slugile si pastorii, iar nu sotiile si copiii lui, pe care i-a pastrat cu sine. Familia mai apropiata ar fi astfel unita cu una dintre cele doua tabere, sau poate sa fi fost separata de amandoua.
33:2 A pus in frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei, si la urma pe Rahela cu Iosif.
Verset ce nu a fost comentat.
33:3 El insusi a trecut inaintea lor; si s-a aruncat cu fata la pamant de sapte ori, pana ce s-a apropiat de tot de fratele sau.
S-a aruncat. Acest obicei oriental este atestat in Scrisorile Amarna din secolul al XIV-lea i.Hr., in care printii palestinieni scriau regelui Egiptului ca ei cadeau jos inaintea picioarelor lui faraon, fie de ,,sapte ori”, sau se poate de ,,sapte ori sapte ori”. Sapte plecaciuni inaintea unui superior se pare ca erau considerate un semn de desavarsita umilinta si supunere absoluta. Prin aceasta manifestare de respect, Iacov spera sa castige inima fratelui sau. Ea reprezinta o parasire completa a oricarei pretentii de privilegii speciale asigurate inainte prin perfidie.
33:4 Esau a alergat inaintea lui; l-a imbratisat, i s-a aruncat pe grumaz, si l-a sarutat. Si au plans.
Esau l-a imbratisat. La vederea fratelui geaman, Esau a fost cuprins de simtamintele naturale ale iubirii fratesti. Chiar daca in inima lui Esau mai fusese inca rautate, aceasta a fost invinsa prin umilirea lui Iacov. Intelegand ca nu are a se teme deloc de Iacov, el a lasat frau liber emotiilor naturale ale inimii sale.
33:5 Esau, ridicand ochii, a vazut femeile si copiii, si a zis: Cine sunt aceia? Si Iacov a raspuns: Sunt copiii, pe care i-a dat Dumnezeu robului tau.
A vazut femeile si copiii. In timpul tacutei imbratisari a fratilor despartiti de atata timp, cele 4 sotii si cei 12 copii ai lui Iacov se apropiasera.
33:6 Roabele s-au apropiat, cu copiii lor, si s-au aruncat cu fata la pamant;
Verset ce nu a fost comentat.
33:7 Lea si copiii ei de asemenea s-au apropiat, si s-au aruncat cu fata la pamant; in urma s-au apropiat Iosif si Rahela si s-au aruncat cu fata la pamant.
Verset ce nu a fost comentat.
33:8 Esau a zis: Ce ai de gand sa faci cu toata tabara aceea pe care am intalnit-o? Si Iacov a raspuns: Voiesc sa capat trecere cu ea inaintea domnului meu.
Toata tabara aceea. Desi el cunostea prea bine scopul acestor multor tabere (cap. 32,18), totusi Esau a intrebat cu privire la ele. Cu evidenta curtoazie virtuala, el a refuzat sa le primeasca, pana cand staruindu-se de el, este convins sa faca acest lucru. ,,Viata de cutreierator (prin tara)” care se potrivea atat de bine naturii sale ii oferise o astfel de avere si putere ca averile lui pamantesti erau fara indoiala egale cu acelea ale fratelui sau. Esau a fost destul de prietenos fata de Iacov, dar in maniera lui nu era nimic comparabil cu umilinta fratelui sau. Iacov s-a adresat lui Esau cu ,,Domnul meu”, in timp ce Esau i-a raspuns cu ,,fratele meu”.
33:9 Esau a zis: Eu am din belsug, pastreaza, frate, ce este al tau.
Verset ce nu a fost comentat.
33:10 Si Iacov a raspuns: Nu; te rog, daca am capatat trecere inaintea ta, primeste darul acesta din mana mea; caci m-am uitat la fata ta cum se uita cineva la Fata lui Dumnezeu, si tu m-ai primit cu bunavointa.
M-am uitat la fata ta. Salutul prietenos al lui Esau a adus in minte fagaduinta divina data lui Iacov de curand, iar pe fata lui Esau el putea sa citeasca milostiva ei implinire. Aceste cuvinte ale lui Iacov reflecta profunda lui recunostinta pentru Prezenta care l-a insotit pe cale (vezi cap. 32,30). Ce fericit este omul care recunoaste Providenta alaturi de el zi de zi (Iov 33,26; Psalmi 11,7)!
33:11 Primeste deci darul meu, care ti-a fost adus, fiindca Dumnezeu m-a umplut de bunatati, si am de toate. Astfel a staruit de el, si Esau a primit.
Darul meu. Aceste cuvinte au fost bine alese si pline de putere. Se poate ca ele sa fi fost o aluzie la binecuvantarea pe care Iacov i-o smulsese lui Esau cu 20 de ani mai inainte? Era mult mai important pentru Iacov ca Esau sa primeasca darul sau, pentru ca facand astfel Esau, conform obiceiului vremii, isi exprima acceptarea lui a ceea ce darul reprezenta – cererea de iertare a lui Iacov. In Orient, un dar primit de un superior asigura datatorului prietenia si ajutorul primitorului. Daca este refuzat, el se poate teme de orice.
33:12 Esau a zis: Haidem sa plecam si sa pornim la drum; eu voi merge inaintea ta.
Haidem sa plecam. Esau a presupus ca Iacov are sa porneasca de indata spre Hebron (cap. 35,27), domiciliul tatalui lor Isaac, si i-a propus lui Iacov sa-l insoteasca in calea lui. Insa Iacov a refuzat in mod politicos atat oferta aceasta, cat si aceea a escortei, sugerata mai tarziu. Ultima nu era necesara, prima ar fi insemnat un mers insuportabil de incet pentru Esau. Acest refuz nu a izvorat din vreun simtamant de neincredere, motivele aratate nu erau simple pretexte. El nu avea nevoie de garda militara, pentru ca stia ca era aparat de ostile lui Dumnezeu si el nu putea calatori asa repede cum ar dori Esau sa mearga. Ba mai mult, el avea sa fie liber sa tabarasca oriunde putea sa aleaga si sa ramana acolo pana cand era gata sa mearga mai departe. In felul acesta, avea sa se bucure de deplina libertate de actiune.
33:13 Iacov i-a raspuns: Domnul meu vede ca copiii sunt micsori, si am oi si vaci fatate; daca le-am sili la drum o singura zi, toata turma va pieri.
Verset ce nu a fost comentat.
33:14 Domnul meu s-o ia inaintea robului sau; si eu voi veni incet pe urma, la pas cu turma, care va merge inaintea mea, si la pas cu copiii, pana voi ajunge la domnul meu in Seir.
Pana voi ajunge. Nu pentru ca Iacov a intentionat sa mearga de-a dreptul la Seir, ci mai degraba o expresie a dorintei sale de a-l revedea pe Esau si de a continua cu el bunele relatii prietenesti. Cu siguranta ca aceasta nu a fost o inselare premeditata cu scopul de a se debarasa de Esau. Destinatia lui Iacov nu a fost tara Seir, ci Canaan, probabil Hebron, unde locuia atunci tatal sau, Isaac. Deci, poate ca el s-a gandit sa-i faca lui Esau o vizita, dar daca a facut acest lucru vreodata nu stim. Fratii s-au intalnit dupa aceea, ca prieteni, la inmormantarea tatalui lor (cap. 35,29).
33:15 Esau a zis: Vreau sa las cu tine macar o parte din oamenii mei. Si Iacov a raspuns: Pentru ce aceasta? Mi-ajunge sa capat trecere inaintea ta, domnul meu!
Verset ce nu a fost comentat.
33:16 In aceeasi zi, Esau a luat drumul inapoi la Seir.
Verset ce nu a fost comentat.
33:17 Iacov a plecat mai departe la Sucot. Si-a zidit o casa, si a facut colibe pentru turme. De aceea s-a dat locului aceluia numele Sucot (Colibe).
Sucot. Ceea ce inseamna ,,ingradituri” sau ,,tarcuri” facute din crengute impletite laolalta. Sucotul din Valea Iordanului (Iosua 13,27), a cazut la impartire semintiei lui Gad. S-a incercat sa fie identificat cu dealul Der’alla, aproape de gura raului Iaboc.
Nu se stie cat timp a ramas Iacov la Sucot. Faptul ca a ridicat o ,,casa”, ceea ce nici unul din patriarhii de mai inainte nu au facut, sugereaza ca el trebuie sa fi locuit acolo timp de mai multi ani. Motivele pentru care a facut asa ne sunt necunoscute. In aceasta hotarare, poate ca l-a influentat pasunea cea buna si o populatie razleata. Avand mandat de la Dumnezeu sa se intoarca in tara parintilor lui (cap. 31,3), Iacov foarte probabil ca a gasit o prima ocazie de a-l vizita pe tatal sau inaintat in varsta. In vremea aceea poate ca i-a facut o vizita si fratelui sau in Seir, asa cum fagaduise.
33:18 La intoarcerea lui din Padan-Aram, Iacov a ajuns cu bine in cetatea Sihem, in tara Canaan, si a tabarat inaintea cetatii.
Iacov a ajuns cu bine (la Salem). Considerand salem un nume de loc, KJV urmeaza LXX, Vulgata si alte traduceri de mai tarziu. Dar cuvantul este un adverb care inseamna ,,in deplina pace” sau ,,siguranta” si este echivalent cu expresia ,,in pace” din cap. 28,21, la care se pare ca se face aluzie. Ceea ce Iacov ceruse cand a facut juramantul la Betel cu 20 de ani inainte, acum era implinit (PP 204). El se intorsese in tara lui natala.
Cetatea Sihem. Daca salem este luat ca numele locului, atunci Sihem s-ar referi la persoana din v.19 si cap. 34,2, fiul lui Hamor hetitul. Iar daca salem inseamna ,,intreg” sau ,,teafar”, propozitia ar trebui redata ,,Iacov a ajuns in siguranta (teafar) in cetatea Sihem”. Nu este nevoie sa presupunem ca Sihem a primit numele de la Sihem, fiul lui Hamor, deoarece ea exista deja ca cetate inca de pe vremea lui Avraam (cap. 12,6). O inscriptie egipteana descrie o expeditie militara impotriva cetatii in secolul al XIX-lea i.Hr. Este mult mai probabil ca Sihem, fiul lui Hamor, a fost numit cu numele cetatii.
33:19 Partea de ogor, pe care isi intinsese cortul, a cumparat-o de la fiii lui Hamor, tatal lui Sihem, cu o suta de chesita.
Sihem. Aici se face referire la Hamor, ca tata al lui Sihem in anticiparea intamplarilor urmatoare care ii implica pe amandoi. Fantana sapata de Iacov unde a avut loc memorabila convorbire dintre Isus si femeia samariteana (Ioan 4,6), a fost pe ,,partea de ogor” cumparata de la sihemiti.
O suta de chesita. Chesita este o unitate monetara amintita in alta parte numai in Iosua 24,32 si Iov 42,11. Dupa cat se pare, ea nu s-a mai folosit curand dupa cucerirea Canaanului de catre izraeliti, pentru ca nu mai este niciodata mentionata in cartile de mai tarziu ale Bibliei. Unii comentatori sugereaza ca ea poate sa fi avut valoarea a zece sicli, insa aceasta nu este decat o presupunere. Valoarea ei nu este cunoscuta.
Prin aceasta cumparare Iacov a dovedit credinta sa in fagaduinta ca tara Canaanului avea sa fie caminul sau. S-a potrivit ca aceasta bucata de pamant mai tarziu sa cada in lotul urmasilor lui Iosif, fiul sau favorit, ale carui oase au fost inmormantate aici (Iosua 24,32). Conform traditiei, aceasta bucata de tarina era in campia care se intinde de la deschiderea sudica a vaii Sihem. Aici este indicata inca fantana lui Iacov (Ioan 4,6), si mormantul lui Iosif ceva mai la nord de ea. Constructia acestuia din urma este de origine mahomedana, precum sunt si traditiile cu privire la el.
33:20 Si acolo, a ridicat un altar, pe care l-a numit El-Elohe-Israel (Domnul este Dumnezeul lui Israel).
Un altar. Ca si tatal sau Avraam, Iacov a ridicat aici primul sau altar dupa intrarea in tara Canaanului (cap. 12,7). Probabil ca atunci cand Iacov a ales aceasta pozitie, el avea in minte acel altar de odinioara.
El-Elohe-Israel. S-a facut sugestia ca acest nume inseamna ,,[consacrat] Dumnezeului lui Israel”, luand primele doua litere din ebraica ca fiind prepozitia ’al, ,,la”. Totusi, din vremuri stravechi pana acum, el este interpretat ,,Dumnezeul (atotputernic) este Dumnezeul lui Israel”. Aceasta ar pune altarul de o parte ca un monument pentru indurarea si mana ocrotitoare a Domnului aducand-l teafar inapoi in tara parintilor lui dupa mai bine de 20 de ani de absenta. Comentariile lui Ellen G. White
1-17 PP 198
1-4 SR 96
4 PP 198
11 SR 97
13,14 MH 374
14 1T 388
16 PP 207
18-20 PP 204