32:4 El le-a dat porunca urmatoare: Iata ce sa spuneti domnului meu Esau: Asa vorbeste robul tau Iacov: Am locuit la Laban, si am ramas la el pana acum;
Domnului meu Esau. De la Mahanaim, Iacov a trimis soli la fratele sau, Esau. Dupa fuga lui Iacov de la Beer-Seba, se pare ca Esau s-a mutat temporar spre sud-est, spre tara Seir, sau Esau, pe ai carei locuitori de bastina, horiti, el i-a deposedat mai tarziu. Solii trebuiau sa faca o deosebire clara intre ,,Domnul meu Esau” si ,,robul tau Iacov”. Sarcina lor era sa-l impace pe Esau mai ales scotand in evidenta smerenia lui Iacov – recunoastere tacita a greselii sale – precum si faptul ca Iacov a renuntat la orice pretentie de mostenire. Aratand ca el se intorcea cu o mare bogatie, Iacov nu se mandrea, ci mai degraba ii arata lui Esau ca se intoarce fara nici o dorinta de a se impartasi de mostenirea parinteasca. Fiindca gresise, Iacov a inteles ca primul pas spre impacare trebuie sa fie facut tot de el. Cu aceasta hotarare, el a adaugat soliei o exprimare a sperantei ca Esau il va ierta si-l va primi in conditii prietenesti.