31:43 Drept raspuns, Laban a zis lui Iacov: Fiicele acestea sunt fiicele mele, copiii acestia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea, si tot ce vezi este al meu. Si ce pot face eu azi pentru fiicele mele, sau pentru copiii lor, pe care i-au nascut?
Copiii acestia. Laban a recunoscut in mod tacit adevarul cuvintelor lui Iacov si a recunoscut ca el nu avea un bun temei pentru a se plange. El nu a putut face altceva decat sa accepte situatia existenta si despartirea inevitabila ca urmare a acesteia. Totusi, spiritul sau ingamfat a mai izbucnit
o data cand a pretins toate averile lui Iacov. Pentru cei 20 de ani de munca harnica ai lui Iacov, de pe buzele lui Laban nu a iesit nici un cuvant de consideratie sau de apreciere. In loc de aceasta, el si-a insusit rolul unui binefacator cu inima larga si nobila, care niciodata nu se va gandi sa-si trateze proprii lui copii cu mai putin decat marinimie.