30:3 Ea a zis: Iata roaba mea Bilha; culca-te cu ea, ca sa nasca pe genunchii mei, si sa am si eu copii prin ea.
Iata roaba mea Bilha. Propunerea Rahelei, pe care Iacov a acceptat-o si a si adus-o la indeplinire, era tot atat de pacatoasa ca si aceea a Sarei (cap. 16,2), dar fara sa mai aiba scuza Sarei, intrucat acum nu mai era vorba despre un mostenitor pentru Iacov. Chiar daca ar fi existat intr-adevar un astfel de motiv, acesta tot nu ar fi justificat fapta care, chiar in cazul lui Avraam, fusese atat de categoric condamnata.
Sa nasca pe genunchii mei. Aceasta declaratie este considerata de multi comentatori ca un idiom ebraic care exprima adoptia (vezi cap. 50,23). Este posibil ca expresia isi are originea intr-un vechi obicei oriental prin care, la nasterea unui copil care urma sa fie adoptat, cel care adopta copilul avea sa-l primeasca ca pe al lui. Probabil ca Rahela avea in mintea ei unul dintre aceste obiceiuri si a planuit sa accepte copilul la nastere ca pe propriul ei fiu.