30:37 Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal si de platan; a despuiat de pe ele fasii de coaja, si a facut sa se vada albeata care era pe nuiele.
Iacov a luat nuiele. Istorisirea din v.37-40 scoate la iveala contradictie a legilor genetice si cateodata este citata ca dovada ca Biblia este nestiintifica. Totusi, un studiu atent al contextului si o comparatie a istorisirii cu fapte cunoscute in legatura cu legile geneticii descopera ce a avut loc si sustine intr-un fel cu adevarat remarcabil inspiratia Scripturilor. Pentru o discutie stiintifica amanuntita a subiectului, vezi F. L. Marsh, Studies in Creationism, pag. 367-374.
Socotind sa protejeze propriile interese in afacerea propusa de Iacov, Laban a separat de indata turmele si cirezile (v.36), fapt care arata ca si Laban cunostea cate ceva despre legile ereditatii. El a dat toate oile, caprele si vitele baltate in paza propriilor fii, intentionand prin aceasta sa le indeparteze din ingrijirea lui Iacov si sa evite astfel posibilitatea de inmultire a acestor caracteristici pestrite, in ceea ce, cel putin la vedere, era rasa pura. ce Laban nu stia era ca unele din animalele nascute in aparenta ca rasa pura puteau inca sa contina caracteristici colorate ascunse, care puteau fi transmise urmasilor lor. Laban a crezut ca il pacalise pe Iacov prin procedeul istet al separarii turmelor.
Iacov, fara indoiala ca contase si el pe inmultirea selectiva, cu privire la care el trebuie sa fi stiut cel putin tot atat cat Laban. Acest procedeu ar fi fost intru totul legitim in conformitate cu o stricta interpretare a contractului. Deosebirea pe care a facut-o Iacov intre animalele tari si slabe
(v.41) este o dovada ca observatia l-a invatat ceva despre legile ereditatii. Acum, deoarece Laban separase toate animalele pestrite, Iacov probabil ca se gasea in incurcatura, nestiind ce sa mai faca, deoarece este evident ca el nu stia despre transmiterea caracteristicilor ascunse mai mult decat stia Laban. Increzandu-se in propria istetime si in aplicarea unei vechi superstitii si inca populare ca urmasii pot fi insemnati intr-un fel corespunzator cu vederea, sau teama experimentata de mama in timpul perioadei prenatale, el a pus in practica procedeul explicat in aceste versete. F. L. Marsh afirma:
,,Orice fel de insemnare ca aceea pe care Iacov socotea ca a realizat-o in turmele lui Laban este cu totul imposibila.... In placenta si cordonul ombilical, care constituie singura legatura intre mama si fat nu exista nici un nerv. Astfel ca nu exista absolut nici un mecanism prin care mama sa poata insemna urmasul in felul in care Iacov considera ca a realizat insemnarea” (Studies in Creationism, pag. 368, 369. Italicele in original).
O alta aparenta dificultate consta in faptul ca metoda lui Iacov pare sa se fi dovedit ca avand succes deplin (v.43; cap. 31,7-9). Pentru ca Iacov sa nu dea crezare superstitiei si ingeniozitatii lui, Dumnezeu i-a descoperit intr-un vis cum au fost transmise caracteristicile baltate prin parinti, in aparenta, de culoarea pusa urmasilor lor (cap. 31,10-12). Ceea ce ingerul i-a spus lui Iacov intr-un vis putea sa se refere numai la turmele de sub ingrijirea lui Iacov, pentru ca toate animalele pestrite fusesera indepartate de Laban mai inainte (cap. 30,35.36). La actiunea acestei legi a ereditatii, Dumnezeu a adaugat binecuvantarea sa speciala, pentru ca in mod normal caracteristicile ascunse nu s-ar fi dovedit intr-un fel atat de semnificativ dupa cum se arata in v.43. Facand astfel, poate ca a folosit principii ale ereditatii intelese in prezent numai in mod nedesavarsit.
Aceasta descoperire a legii ereditatii nedescoperita si neinteleasa de oamenii de stiinta decat cu cateva decenii in urma dovedeste acuratetea stiintifica si inspiratia divina a Scripturilor. Profesorul Marsh incheie discutia sa asupra subiectului zicand:
,,Scripturile invata ca astfel de insemnari printre rasele domestice sunt rezultatul factorilor ereditatii in ambii parinti, lucrand in acord cu principiile mendeliene si nu sunt datorate impresiunilor materne. O citire corecta a textului arata ca acel incident din Scriptura, care este citat atat de des ca o dovada ca Biblia este o carte de fabule, este, in realitate, unul din motivele importante pentru a crede ca ea este intr-adevar o carte inspirata (Ibid., pag. 374. Italicele in original?).
In treacat, poate fi observat ca cuvantul ebraic tradus ,,hazel” (alun), in KJV ar trebui redat prin ,,migdal”, ,,castan” si prin ,,platan”. Platanul oriental apartine familiei artarului.