3:2 Femeia a raspuns sarpelui: Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina.
Putem sa mancam din rod. Este evident ca Eva a inteles intrebarea in cel de-al doilea sens discutat mai sus si, in loc sa se indeparteze si sa fuga la sotul ei, a dat pe fata semne de sovaiala si indoiala si o bunavointa de a discuta mai departe subiectul cu sarpele.
Dumnezeu a declarat: ,,In ziua in care vei manca din el vei muri negresit.” Eva a schimbat aceasta declaratie in, ,,ca sa nu muriti”. In schimbul unei depline sigurante a pedepsei cu moartea ca urmare a calcarii poruncii, femeia a declarat ca moartea putea sa urmeze unei astfel de fapte. Cuvantul ,,ca sa nu”, pen, implica alarma launtrica la gandul de a te juca cu ceva care se poate dovedi fatal, ascuns sub o presupusa atitudine cinica fata de ideea ca, intr-adevar, un astfel de lucru ar putea vreodata sa se intample. Indoiala si ezitarea in vorbirea Evei, reflectand-o pe aceea a sarpelui, fac ca mobilul ascultarii sa fie, in general, frica de moarte mai degraba decat iubirea launtrica fata de binefacatorul ei Creator. Un alt simptom de trezire a indoielii in dreptatea absoluta a poruncii lui Dumnezeu este faptul ca Eva nu a mentionat numele pomului pe care ea cu siguranta il cunostea. Vorbind despre locul acestui pom in termeni generali ca, aflandu-se ,,in mijlocul gradinii”, ea l-a asezat aproape in aceeasi clasa cu ceilalti pomi din gradina caminului ei.