3:22 Domnul Dumnezeu a zis: Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscand binele si raul. Sa-l impiedicam dar acum ca nu cumva sa-si intinda mana, sa ia si din pomul vietii, sa manance din el, si sa traiasca in veci.
Ca unul din noi. Omul aflase despre pedepsirea sa si despre Planul de Mantuire si i se oferise imbracaminte. Prin neascultare, el a aflat deosebirea dintre bine si rau, in timp ce Dumnezeu intentionase ca el sa dobandeasca aceasta cunostinta prin conlucrare de buna voie cu vointa divina. Fagaduinta lui Satana, ca omul va deveni ,,ca Dumnezeu”, a fost implinita numai in faptul ca omul cunostea acum ceva din urmarile pacatului.
Sa-si intinda mana. Acum era necesar ca omul sa fie impiedicat de a continua sa se impartaseasca din fructul pomului vietii, ca sa nu devina un pacatos nemuritor (PP 60). Prin pacat omul cazuse sub puterea mortii. In felul acesta, fructul care producea nemurirea putea sa-i faca numai rau. Nemurirea in stare de pacat si, deci, nenorocirea fara sfarsit, nu era viata pentru care Dumnezeu l-a destinat pe om. Refuzul accesului omului la acest pom datator de viata a fost un act al indurarii divine, pe care Adam nu l-a putut aprecia la acea vreme, dar pentru care va fi recunoscator in lumea viitoare. Acolo, el va manca vesnic din pomul vietii pierdut de atata timp (Apocalipsa 22,2.14). Prin partasie cu simbolurile jertfei Domnului Isus Hristos, astazi avem privilegiul sa mancam prin credinta din fructul acelui pom si sa privim inainte cu incredere, spre timpul cand sa putem culege si sa mancam fructele lui impreuna cu toti cei rascumparati in paradisul lui Dumnezeu (8T 288).