3:1 Sarpele era mai siret decat toate fiarele campului pe care le facuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: Sa nu mancati din toti pomii din gradina?
Sarpele. O data cu sarpele apare un personaj nou in naratiune, care a exercitat o teribila influenta asupra istoriei ulterioare a lumii. De la descrierea lui cu privire la situatia desavarsita din paradis, Moise se intoarce la istoria caderii prin care acest pamant a fost transformat dintr-o lume a fericirii, iubirii si desavarsirii intr-una de durere, ura si rautate. Moise nu mentioneaza perioada fericita din Eden, timp petrecut intr-o fericire deplina, in studiul istoriei naturale, in pazirea gradinii dupa cum poruncise Dumnezeu si in comuniunea zilnica cu Creatorul in racoarea orelor de seara.
Mai siret decat toate fiarele campului. Sarpele este prezentat ca o creatura mai sireata decat alte animale. Cuvantul ,,siret”, ’arum, este folosit in Biblie de cateva ori pentru a arata o tendinta de caracter nepotrivita (Iov 5,12; 15,5), cu conotatia de a fi ,,destept” sau ,,istet”, dar de obicei cu sensul favorabil de a fi intelept (vezi Proverbe 12,16.23; 13,16; 14,8.15.18; 22,3; 27,12). Se pare ca aici ar fi de preferat ultimul sens favorabil, deoarece sarpele era una dintre fiintele create, despre care Dumnezeu a declarat ca sunt ,,bune”, ba chiar ,,foarte bune” (Geneza 1,25.31). Firea rea a serpilor de astazi este un rezultat al caderii si o urmare a blestemului, nu o caracteristica a acelui animal cand el a fost creat.
Obiectia ca sarpele nu a fost un animal real, ci o fiinta supranaturala nu are nevoie de o combatere serioasa, avand in vedere declaratia clara ca el era, intr-adevar, un animal. Cu toate acestea, intreaga Scriptura lamureste pe deplin ca sarpele insusi nu era raspunzator de caderea omului, ci mai degraba Satana (vezi Ioan 8,44; 2 Corinteni 11,3.14; Romani 16,20). Totusi, Satana este numit ocazional in sens figurat, un sarpe, pentru ca el a folosit sarpele ca medium in incercarea lui de a-l amagi pe om (vezi Apocalipsa 12,9; 20,2).
Caderea lui Lucifer, care fusese cel mai insemnat dintre ingerii din ceruri (Isaia 14,12, 13; Ezechiel 28,13-15), fara indoiala ca a precedat caderea omului (vezi PP 36). Dumnezeu, care vorbea zilnic cu omul in gradina, nu l-a lasat in necunostinta despre evenimentele din cer, ci i-a facut cunoscut caderea lui Satana si a celorlalti ingeri, despre a carui venire Adam fusese pus in garda. Adam si Eva poate ca au asteptat sa-l vada pe Satana aparand ca un inger, si s-au considerat pregatiti sa-l intampine ca atare si sa respinga ispitirile lui. Insa, in loc sa procedeze asa, el i-a vorbit Evei printr-un sarpe si a luat-o prin surprindere. Totusi, acest fapt nu o scuza cu nici un chip pe prima noastra mama, desi este adevarat ca ea a fost inselata in felul acesta (vezi 1 Timotei 2,14; 2 Corinteni 11,3).
Experienta amara a primilor nostri parinti a fost ingaduita ca o incercare a credinciosiei si iubirii lor. Aceasta incercare a fost esentiala pentru dezvoltarea lor spirituala si pentru formarea caracterului lor. Daca ar fi iesit din aceasta incercare nevatamati, urmarea pentru ei ar fi fost fericire vesnica. Intrucat nu a dorit ca ei sa fie ispititi peste puterea lor de a rezista (1 Corinteni 10,13), Dumnezeu nu i-a ingaduit lui Satana sa se apropie de ei in asemanare de Dumnezeu, sau in vreun alt loc decat acest pom (1SP 34). Prin urmare, Satana a venit la ei sub forma unei creaturi, nu doar mult inferioara lui Dumnezeu, dar mult mai prejos decat omul insusi. Ingaduindu-i lui Satana sa-i convinga sa calce porunca lui Dumnezeu, prin intermediul unui simplu animal, Adam si Eva au fost de doua ori lipsiti de scuza.
El a zis femeii. Folosind sarpele ca medium al sau, Satana a gasit un timp in care a putut sa se adreseze numai femeii. Intotdeauna este mai usor a convinge pe cineva sa faca rau, cand este despartit de imprejmuiri ocrotitoare. Daca Eva ar fi ramas cu sotul ei, prezenta lui ar fi fost o protectie pentru ea, iar istorisirea ar fi avut, fara indoiala, un alt sfarsit.
Oare a zis Dumnezeu cu adevarat. Satana i s-a adresat cu o intrebare care parea nevinovata, dar care era plina de viclenie. S-a discutat daca intrebarea trebuia sa fie tradusa (1) ,,A zis Dumnezeu cu adevarat sa nu mancati din toti pomii din gradina?” insemnand, ,,Sunt pomi in gradina din care voua nu va este ingaduit sa mancati?” sau (2) ,,Sa nu mancati din nici un pom din gradina?”. Ebraica permite ambele traduceri si are o oarecare ambiguitate. Satana a intentionat ca aceste cuvinte sa fie neclare si ambigue. Scopul lui era clar. El a dorit sa semene indoiala in inima femeii cu privire la frazeologie si la sensul exact al poruncii divine si, in mod special, cu privire la justetea si dreptatea unei astfel de porunci.