3:17 Omului i-a zis: Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale, si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: Sa nu mananci deloc din el, blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale;
Pentru ca ai ascultat. Pentru prima data substantivul ,,Adam” este folosit ca nume propriu fara articol, fapt care nu este evident in KJV, unde ha’adam, in capitolele 2,19.23; 3,8.9, este tradus ca un nume propriu, cu toate ca articolul indica in fiecare caz ca acest cuvant este folosit cu sensul de ,,omul”. Inainte de a pronunta sentinta, Dumnezeu a explicat de ce era necesara si potrivita. Adam lucrase in acord cu argumentele convingatoare ale Evei, punand cuvintele ei mai presus de ale lui Dumnezeu. In felul acesta, el s-a abatut de la suprema iubire si credinciosie fata de Dumnezeu, pierzand binecuvantarile vietii si chiar viata insasi. Inaltandu-si vointa sa mai presus de vointa lui Dumnezeu, Adam trebuia sa invete ca independenta de Dumnezeu nu inseamna o sfera de existenta mai inalta, ci o separare de Izvorul vietii. De aceea, moartea ii va arata nimicnicia propriei naturi.
Blestemat este acum pamantul. Trebuie sa fie observat iarasi faptul ca Dumnezeu nu l-a blestemat nici pe Adam, nici pe sotia lui. Blestemele au fost pronuntate numai asupra sarpelui si pamantului. Dar ,,pamantul este acum blestemat din pricina ta” a spus Dumnezeu catre Adam.
Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el. Acelasi cuvant care fusese folosit pentru a exprima suferintele legate de nasterea de copii este folosit acum pentru a-l informa pe Adam cu privire la greutatile pe care avea sa le intampine in agonisirea unei saracacioase hrane din pamantul blestemat. Atata timp cat traieste aici, nu va exista nici o speranta de a iesi din aceasta stare. Expresia ,,toate zilele vietii tale” este prima indicatie ca moartea va urma cu siguranta, cu toate ca evenimentul putea fi amanat pentru catva timp.