Printable ModeGeneza, 3
|
3:1 Sarpele era mai siret decat toate fiarele campului pe care le facuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: Sa nu mancati din toti pomii din gradina? Sarpele. O data cu sarpele apare un personaj nou in naratiune, care a exercitat o teribila influenta asupra istoriei ulterioare a lumii. De la descrierea lui cu privire la situatia desavarsita din paradis, Moise se intoarce la istoria caderii prin care acest pamant a fost transformat dintr-o lume a fericirii, iubirii si desavarsirii intr-una de durere, ura si rautate. Moise nu mentioneaza perioada fericita din Eden, timp petrecut intr-o fericire deplina, in studiul istoriei naturale, in pazirea gradinii dupa cum poruncise Dumnezeu si in comuniunea zilnica cu Creatorul in racoarea orelor de seara. Mai siret decat toate fiarele campului. Sarpele este prezentat ca o creatura mai sireata decat alte animale. Cuvantul ,,siret”, ’arum, este folosit in Biblie de cateva ori pentru a arata o tendinta de caracter nepotrivita (Iov 5,12; 15,5), cu conotatia de a fi ,,destept” sau ,,istet”, dar de obicei cu sensul favorabil de a fi intelept (vezi Proverbe 12,16.23; 13,16; 14,8.15.18; 22,3; 27,12). Se pare ca aici ar fi de preferat ultimul sens favorabil, deoarece sarpele era una dintre fiintele create, despre care Dumnezeu a declarat ca sunt ,,bune”, ba chiar ,,foarte bune” (Geneza 1,25.31). Firea rea a serpilor de astazi este un rezultat al caderii si o urmare a blestemului, nu o caracteristica a acelui animal cand el a fost creat. Obiectia ca sarpele nu a fost un animal real, ci o fiinta supranaturala nu are nevoie de o combatere serioasa, avand in vedere declaratia clara ca el era, intr-adevar, un animal. Cu toate acestea, intreaga Scriptura lamureste pe deplin ca sarpele insusi nu era raspunzator de caderea omului, ci mai degraba Satana (vezi Ioan 8,44; 2 Corinteni 11,3.14; Romani 16,20). Totusi, Satana este numit ocazional in sens figurat, un sarpe, pentru ca el a folosit sarpele ca medium in incercarea lui de a-l amagi pe om (vezi Apocalipsa 12,9; 20,2). Caderea lui Lucifer, care fusese cel mai insemnat dintre ingerii din ceruri (Isaia 14,12, 13; Ezechiel 28,13-15), fara indoiala ca a precedat caderea omului (vezi PP 36). Dumnezeu, care vorbea zilnic cu omul in gradina, nu l-a lasat in necunostinta despre evenimentele din cer, ci i-a facut cunoscut caderea lui Satana si a celorlalti ingeri, despre a carui venire Adam fusese pus in garda. Adam si Eva poate ca au asteptat sa-l vada pe Satana aparand ca un inger, si s-au considerat pregatiti sa-l intampine ca atare si sa respinga ispitirile lui. Insa, in loc sa procedeze asa, el i-a vorbit Evei printr-un sarpe si a luat-o prin surprindere. Totusi, acest fapt nu o scuza cu nici un chip pe prima noastra mama, desi este adevarat ca ea a fost inselata in felul acesta (vezi 1 Timotei 2,14; 2 Corinteni 11,3). Experienta amara a primilor nostri parinti a fost ingaduita ca o incercare a credinciosiei si iubirii lor. Aceasta incercare a fost esentiala pentru dezvoltarea lor spirituala si pentru formarea caracterului lor. Daca ar fi iesit din aceasta incercare nevatamati, urmarea pentru ei ar fi fost fericire vesnica. Intrucat nu a dorit ca ei sa fie ispititi peste puterea lor de a rezista (1 Corinteni 10,13), Dumnezeu nu i-a ingaduit lui Satana sa se apropie de ei in asemanare de Dumnezeu, sau in vreun alt loc decat acest pom (1SP 34). Prin urmare, Satana a venit la ei sub forma unei creaturi, nu doar mult inferioara lui Dumnezeu, dar mult mai prejos decat omul insusi. Ingaduindu-i lui Satana sa-i convinga sa calce porunca lui Dumnezeu, prin intermediul unui simplu animal, Adam si Eva au fost de doua ori lipsiti de scuza. El a zis femeii. Folosind sarpele ca medium al sau, Satana a gasit un timp in care a putut sa se adreseze numai femeii. Intotdeauna este mai usor a convinge pe cineva sa faca rau, cand este despartit de imprejmuiri ocrotitoare. Daca Eva ar fi ramas cu sotul ei, prezenta lui ar fi fost o protectie pentru ea, iar istorisirea ar fi avut, fara indoiala, un alt sfarsit. Oare a zis Dumnezeu cu adevarat. Satana i s-a adresat cu o intrebare care parea nevinovata, dar care era plina de viclenie. S-a discutat daca intrebarea trebuia sa fie tradusa (1) ,,A zis Dumnezeu cu adevarat sa nu mancati din toti pomii din gradina?” insemnand, ,,Sunt pomi in gradina din care voua nu va este ingaduit sa mancati?” sau (2) ,,Sa nu mancati din nici un pom din gradina?”. Ebraica permite ambele traduceri si are o oarecare ambiguitate. Satana a intentionat ca aceste cuvinte sa fie neclare si ambigue. Scopul lui era clar. El a dorit sa semene indoiala in inima femeii cu privire la frazeologie si la sensul exact al poruncii divine si, in mod special, cu privire la justetea si dreptatea unei astfel de porunci. 3:2 Femeia a raspuns sarpelui: Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina. Putem sa mancam din rod. Este evident ca Eva a inteles intrebarea in cel de-al doilea sens discutat mai sus si, in loc sa se indeparteze si sa fuga la sotul ei, a dat pe fata semne de sovaiala si indoiala si o bunavointa de a discuta mai departe subiectul cu sarpele. Dumnezeu a declarat: ,,In ziua in care vei manca din el vei muri negresit.” Eva a schimbat aceasta declaratie in, ,,ca sa nu muriti”. In schimbul unei depline sigurante a pedepsei cu moartea ca urmare a calcarii poruncii, femeia a declarat ca moartea putea sa urmeze unei astfel de fapte. Cuvantul ,,ca sa nu”, pen, implica alarma launtrica la gandul de a te juca cu ceva care se poate dovedi fatal, ascuns sub o presupusa atitudine cinica fata de ideea ca, intr-adevar, un astfel de lucru ar putea vreodata sa se intample. Indoiala si ezitarea in vorbirea Evei, reflectand-o pe aceea a sarpelui, fac ca mobilul ascultarii sa fie, in general, frica de moarte mai degraba decat iubirea launtrica fata de binefacatorul ei Creator. Un alt simptom de trezire a indoielii in dreptatea absoluta a poruncii lui Dumnezeu este faptul ca Eva nu a mentionat numele pomului pe care ea cu siguranta il cunostea. Vorbind despre locul acestui pom in termeni generali ca, aflandu-se ,,in mijlocul gradinii”, ea l-a asezat aproape in aceeasi clasa cu ceilalti pomi din gradina caminului ei. 3:3 Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: Sa nu mancati din el, si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti. Verset ce nu a fost comentat. 3:4 Atunci sarpele a zis femeii: Hotarat, ca nu veti muri: Hotarat ca nu veti muri. Daca prima intrebare a lui Satana avea drept scop sa trezeasca indoiala, ceea ce si urmarea intr-adevar, afirmatia cu care a continuat avea infatisarea amagitoare a unei declaratii autoritare. Aici adevarul era amestecat in modul cel mai iscusit cu falsitatea. Aceasta afirmatie contrazicea porunca clara a lui Dumnezeu in felul cel mai impresionant de care este capabila limba ebraica, putand fi redata: ,,Absolut ca nu veti muri”. Satana a provocat veridicitatea Cuvantului lui Dumnezeu printr-o minciuna pe fata, motiv pentru care Hristos, pe drept, l-a numit tatal minciunii (Ioan 8,44). 3:5 dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii, si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul. Vi se vor deschide ochii. Satana continua sa prezinte un motiv verosimil pentru interdictia lui Dumnezeu. El Il acuza pe Dumnezeu de: (1) Invidierea fericirii creaturilor Sale. De fapt, Satana spunea: ,,Fi sigura ca rodul pomului nu a fost interzis de teama ca sa nu muriti, ci de teama ca sa nu fiti rivalii Stapanului Insusi”. (2) Falsitatea. Satana Il acuza pe Dumnezeu ca a mintit cand a afirmat ca mancarea din fruct va avea ca urmare moartea. Cerintele lui Dumnezeu au fost puse in cea mai odioasa si condamnabila lumina. Amestecand adevarul cu minciuna, Satana a incercat sa produca confuzie in mintea Evei, cu scopul de a o face sa deosebeasca greu cuvintele lui Dumnezeu de ale Satanei. Expresia ,,in ziua in care veti manca din el” parea asemanatoare cu aceea enuntata de Dumnezeu (cap. 2,17), ca si expresia ,,cunoscand binele si raul”. Fagaduinta ,,vi se vor deschide ochii” cuprindea o limitare reala a vederii care putea fi inlaturata prin ascultarea de sfatul sarpelui. Veti fi ca Dumnezeu. Acelasi cuvant tradus in KJV ,,dumnezei”, ’elohim, este redat ,,Dumnezeu” in versetele 1,3 si 5. Traducatorii KJV au urmat aici dupa LXX si Vulgata. Traducerea corecta este, ,,veti fi ca Dumnezeu”. Acest aspect descopera foarte precis natura blasfematoare a cuvintelor lui Satana (vezi Isaia 14,12-14) si toata gravitatea inselaciunii lui. 3:6 Femeia a vazut ca pomul era bun de mancat si placut de privit, si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, si a mancat; a dat si barbatului ei, care era langa ea, si barbatul a mancat si el. Femeia a vazut. Dupa ce in mintea femeii au fost starnite indoiala si necredinta in Cuvantul lui Dumnezeu, pomul i s-a parut mult prea deosebit. De trei ori se face mentiunea cat de incantator era pomul. El facea apel la gustul ei, la ochii ei si la dorinta ei infocata dupa intelepciunea sporita. Privind in felul acesta la pom, cu dorinta de a se impartasi din fructul lui, era o concesie facuta ispitei lui Satana. Eva era deja vinovata de calcare in inima ei a poruncii lui Dumnezeu, ,,Sa nu poftesti” (Exod 20,17). Fapta de a lua fructul si de a-l manca a fost, astfel, numai rezultatul firesc de intrare pe calea calcarii poruncii. A luat din rodul lui. Dupa ce a poftit la ceva ce nu avea nici un drept, femeia a continuat sa calce o porunca dupa alta. Eva a furat apoi din proprietatea lui Dumnezeu, calcand porunca a opta (Exod 20,15). Mancand din fructul oprit si dandu-l si sotului ei, ea a calcat porunca a sasea (Exod 20,13). Apoi ea a mai calcat si porunca intai (Exod 20,3), pentru ca l-a pus pe Satana inaintea lui Dumnezeu si a ascultat de el mai degraba decat de Creatorul ei. Si a dat si barbatului ei. Vazand ca ea nu a murit imediat, fapt care parea sa confirme afirmatia hotarata a inselatorului, ,,Hotarat ca nu veti muri”, Eva a experimentat un amagitor simt de exaltare. Ea a dorit ca sotul ei sa impartaseasca simtamantul cu ea. Este pentru prima data cand raportul sacru il numeste pe Adam ,,sotul ei”. Dar, in loc sa fie un ,,ajutor potrivit” pentru el, ea deveni un mijloc de nimicire a lui. Declaratia ca ,,a dat si barbatului ei care era langa ea” nu inseamna ca el fusese tot timpul langa ea, asistand mut la scena ispitirii. Dimpotriva, ea i-a dat din fruct dupa ce l-a reintalnit, ca sa poata manca din el ,,cu ea”, impartasindu-se astfel cu presupusele lui binefaceri. Barbatul a mancat si el. Inainte ca el sa manance, intre Adam si sotia lui trebuie sa fi avut loc o discutie. Sa o urmeze oare pe sotia lui pe calea ei de pacat si neascultare, sau sa renunte la ea, increzandu-se ca Dumnezeu ii va reface cumva fericirea nimicita? Pe Adam nu l-a inselat faptul ca ea nu murise ca rezultat al mancarii fructului si ca nici o paguba aparenta nu venise asupra ei. ,,Nu Adam a fost amagit, ci femeia” (1 Timotei 2,14). Insa puterea de convingere a sotiei sale unita cu propria lui iubire pentru ea l-a induplecat sa impartaseasca urmarile caderii ei, oricare ar putea sa fie acestea. Fatala hotarare! In loc sa astepte pana ce ar fi avut ocazia sa discute intreaga chestiune strategica cu Dumnezeu, el si-a luat soarta in propriile maini. Caderea lui Adam este cea mai tragica, pentru ca el nu s-a indoit de Dumnezeu, nici nu a fost amagit ca Eva, ci a lucrat in asteptarea sigura ca teribila amenintare a lui Dumnezeu se va adeveri. Oricat de deplorabila era pacatuirea Evei si oricat de plina de potentiala suferinta pentru familia omeneasca, alegerea ei nu implica in mod necesar rasa umana in pedeapsa neascultarii ei. Alegerea deliberata a lui Adam, in deplina intelegere a unei porunci explicite a lui Dumnezeu – mai degraba decat alegerea Evei – a fost ceea ce a facut ca pacatul si moartea sa fie soarta inevitabila a neamului omenesc. Eva a fost amagita, Adam nu a fost amagit (vezi Romani 5,12.14; 1 Corinteni 15,21; 1 Timotei 2,14; 2 Corinteni 11,3). Daca Adam ar fi ramas credincios fata de Dumnezeu in ciuda necredinciosiei Evei, intelepciunea divina ar fi rezolvat totusi dilema pentru el si ar fi inlaturat dezastrul pentru neamul omenesc (PP 56). 3:7 Atunci li s-au deschis ochii la amandoi; au cunoscut ca erau goi, au cusut laolalta frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele. Atunci li s-au deschis ochii la amandoi. Ce ironie contin aceste cuvinte care vorbesc despre implinirea fagaduintei cu doua intelesuri a lui Satana! Ochii mintii lor au fost deschisi – ei si-au dat seama ca nu mai erau fara vina. Ochii fizici au fost deschisi – ei au vazut ca erau goi. Si si-au facut sorturi. Stand rusinati fiecare in fata celuilalt, ei au cautat sa inlature rusinea goliciunii lor. Sorturile lor din frunze de smochin erau un jalnic inlocuitor al stralucitorului vesmant de nevinovatie pe care ei o pierdusera. Constiinta era la lucru. Faptul ca acest simtamant de rusine nu isi avea radacinile in senzualitate, ci in constienta de vinovatie inaintea lui Dumnezeu rezulta evident din faptul ca ei insisi s-au ascuns de El. Singura inscriptie veche care prezinta o oarecare asemanare cu istorie caderii omului, asa cum este redata in Biblie, este un poem sumero-akkadian in doua limbi care spune: ,,Fata a mancat din ceea ce era oprit, fata, mama pacatului, a faptuit raul, mama pacatului a avut o experienta dureroasa”. (A. Jeremias, Das Alte Testament im Lichte des alten Orients [Leipzig, 1930], p. 99). 3:8 Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin gradina in racoarea zilei: si omul si nevasta lui s-au ascuns de Fata Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina. Glasul Domnului. Vizitele periodice ale lui Dumnezeu spre sfarsitul zilei, cand linistitul zefir de seara reimprospata gradina, au fost intotdeauna ocazii de desfatare pentru fericita pereche. Dar acum, auzirea apropierii lui Dumnezeu era un izvor de panica. Amandoi simteau ca nu indrazneau cu nici un chip sa se intalneasca cu Creatorul lor. Motivul fricii lor nu era nici umilinta, nici modestia, ci un adanc simtamant de vinovatie. 3:9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, si i-a zis: Unde esti? Unde esti? Adam, care intampinase intotdeauna cu bucurie apropierea divina era acum ascuns. Totusi, el nu putea sa se ascunda de fata lui Dumnezeu, care il cheama pe Adam nu ca si cand nu ar cunoaste locul sau de ascunzatoare, ci pentru a-l determina sa marturiseasca. Adam a incercat sa ascunda pacatul in spatele consecintelor sale, neascultarea lui in spatele simtamantului sau de rusine, spunandu-I lui Dumnezeu ca se ascunsese de rusinea pentru goliciunea sa. Constienta lui despre efectele pacatului era mai patrunzatoare decat pacatul insusi. Aici asistam pentru prima data la confuzia dintre pacat si pedeapsa, care este caracteristica omului in starea lui decazuta. Rezultatele pacatului sunt mai simtite si mai nesuferite decat pacatul insusi. 3:10 El a raspuns: Ti-am auzit glasul in gradina; si mi-a fost frica, pentru ca eram gol, si m-am ascuns. Verset ce nu a fost comentat. 3:11 Si Domnul Dumnezeu a zis: Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul din care iti poruncisem sa nu mananci? Verset ce nu a fost comentat. 3:12 Omul a raspuns: Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din pom si am mancat. Femeia pe care mi-ai dat-o. Dumnezeu ii mai pusese o intrebare care descoperea faptul ca el cunostea pacatul lui Adam si avea drept scop sa trezeasca in el convingerea de pacat. Raspunsul lui Adam a fost o scuza ocolita si evaziva pentru rusinea sa, care a culminat cu o acuzatie adusa lui Dumnezeu. Astfel se transformase caracterul lui Adam in scurtul interval de cand intrase pe calea neascultarii. Barbatul care o iubise atat de mult pe sotia sa incat calcase in mod intentionat porunca lui Dumnezeu cu scopul de a nu putea fi despartit de ea, vorbeste acum despre ea cu raceala si nemiloasa antipatie ca fiind ,,femeia pe care mi-ai dat-o sa fie langa mine”. Cuvintele lui se aseamana cu acelea ale fiilor lui Iacov care vorbeau tatalui lor despre Iosif numindu-l ,,fiul tau” (Geneza 37,32; compara Luca 15,30). Unul dintre fructele amare ale pacatului este o inasprire a inimii ,,fara dragoste fireasca” (Romani 1,31). Insinuarea lui Adam ca Dumnezeu era vinovat pentru trista lui stare, fiind legat cu o fiinta atat de slaba si de corupta, l-a afundat pana in adancul nerecunostintei. 3:13 Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: Ce ai facut? Femeia a raspuns: Sarpele m-a amagit, si am mancat din pom. Sarpele m-a amagit. Femeia avea de asemenea un raspuns pregatit, invinuindu-l pe sarpe pentru amagirea ei. Nici Adam, nici sotia sa nu neaga faptele, ci fiecare cauta sa scape de vinovatie invinuindu-se pe un altul. Nici unul nu da dovada de cainta. Totusi, o deosebire vrednica de luat in seama exista intre marturisirile lor. Femeia protesteaza ca ea fusese amagita. Adam recunoaste in mod tacit ca fapta sa fusese premeditata, in deplina cunostinta de urmarile ei. 3:14 Domnul Dumnezeu a zis sarpelui: Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti intre toate vitele si intre toate fiarele de pe camp; in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece, si sa mananci tarana. Blestemat esti. Blestemul pacatului nu ramane numai asupra sarpelui, ci asupra intregului regn animal, totusi el trebuia sa suporte un blestem mai mare decat semenii lui. Altadata cel mai intelept si mai frumos dintre creaturi, sarpele era acum lipsit de aripi si condamnat sa se tarasca in tarana. Nu trebuie sa presupunem ca animalele nerationale au constituit in felul acesta obiectul maniei unui Dumnezeu razbunator. Acest blestem era spre binele lui Adam, ca unul care avea ca scop sa-l convinga despre indepartatele urmari ale pacatului. Acest lucru a provocat mari suferinte inimii lui Dumnezeu cand le-a vazut pe aceste fiinte, al carui protector se presupunea ca este, impartasind urmarile pacatului sau (PP 68). Asupra sarpelui, care devenise pentru totdeauna simbolul raului, blestemul a cazut mult mai greu – nu atat de mult incat el sa sufere, cat spre a fi pentru om un simbol al urmarilor pacatului. Nu este de mirare ca majoritatea oamenilor simt repulsie si spaima in fata unui sarpe. Sa mananci tarana. Faptul ca astazi serpii nu se hranesc cu tarana i-a facut pe comentatorii critici sa declare ca cei din vechime s-au inselat crezand ca acest animal tarandu-se tot timpul pe pantecele lui si traind chiar in pustiuri unde abia se gaseste ceva hrana, se hranea cu tarana. Aceasta conceptie gresita l-a influentat pe autorul Genezei, spun ei, sa formuleze blestemul pronuntat asupra sarpelui spre a se armoniza cu aceasta conceptie populara. Cercetatorii conservatori au incercat mai mult sau mai putin nereusit sa dovedeasca faptul ca sarpele mananca si tarana, atunci cand isi consuma hrana. Dar nu se poate spune acelasi lucru despre multe alte animale care culeg hrana lor de pe pamant? Aceasta problema dispare daca luam in considerare expresia ,,sa mananci tarana” la modul figurat. La vechile popoare se folosea acest sens, dupa cum arata literatura si scrierile lor recent descoperite. Mitul pagan despre coborarea lui Istar in lumea de jos vorbeste despre oameni blestemati spunand ca ,,tarana este mancarea lor si lut hrana lor”. In blestemele pronuntate asupra vrasmasilor, este afirmata iarasi si iarasi dorinta ca ei sa manance tarana. In vechiul imn de lupta din Tara Galilor, ,,Marsul barbatilor din Harlech”, vrasmasilor le este aruncata batjocura, ,,Ei sa muste pamantul”. In lumina aceasta, expresia ,,sa mananci tarana toate zilele vietii tale”, inseamna simplu ,,cel mai blestemat sa fii dintre toate creaturile”. 3:15 Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul. Vrajmasie voi pune. Aici Domnul Se intoarce de la cuvintele adresate sarpelui literal, care-i vorbise catre Eva, spre a pronunta sentinta asupra sarpelui celui vechi, diavolul. Aceasta sentinta exprimata in limbaj profetic a fost intotdeauna inteleasa de biserica crestina ca o prezicere a venirii Mantuitorului. Cu toate ca aceasta interpretare este, fara indoiala, corecta, ea poate sa arate si faptul ca profetia este adevarata si literala – exista vrajmasie de moarte intre sarpe si om, oriunde cei doi se intalnesc. Intre samanta ta si samanta ei. Referinta este facuta cu privire la lupta de veacuri dintre ,,samanta” sau urmasii Satanei (Ioan 8,44; Fapte 13,10; 1 Ioan 3,10) si samanta femeii. Domnul Isus Hristos este numit inainte de orice ,,samanta” (Apocalipsa 12,1-5, compara cu Galateni 3,16.19); El a fost Acela care a venit ,,sa nimiceasca lucrarile diavolului” (Evrei 2,14; 1 Ioan 3,8). Aceasta iti va zdrobi capul. ,,Zdrobi”, shuph. Acest cuvant inseamna ,,a strivi” sau ,,a pandi pe cineva”. Este evident ca a zdrobi capul este mult mai serios decat a zdrobi calcaiul. Este important sa vedem ca, desi vrajmasia prezisa este intre samanta femeii si aceea a sarpelui, capul sarpelui si nu samanta lui urmeaza sa fie zdrobit. Ca represalii, sarpele nu va fi in stare sa faca mai mult decat sa zdrobeasca calcaiul semintei femeii. ,,Samanta” apare la singular, aratand ca nu o multime de urmasi ai femeii vor fi angajati in zdrobirea capului sarpelui, ci mai degraba ca o singura persoana va implini acest lucru. Aceste observatii dovedesc in mod clar ca in aceasta pronuntare a sentintei este concentrata istorisirea marii lupte dintre Hristos si Satana, o lupta care a inceput in cer (Apocalipsa 12,7-9), a fost continuata pe pamant, unde Hristos l-a infrant din nou (Evrei 2,14), si care se va termina in cele din urma cu nimicirea lui Satana la sfarsitul mileniului (Apocalipsa 20,10). Hristos nu va iesi din aceasta lupta neatins. Semnele cuielor in mainile si picioarele Sale si cicatricea din coasta Sa vor fi vesnice aduceri aminte despre lupta cea crunta in care Satana a zdrobit calcaiul semintei femeii (Ioan 20,25; Zaharia 13,6; EW 53). Aceasta pronuntare a sentintei trebuie sa le fi adus multa mangaiere celor doi vinovati descurajati care stateau in fata lui Dumnezeu, de la ale carui porunci se abatusera. Prin transferarea credinciosiei sale de la Dumnezeu catre sarpe, Adam, vice-rege al lui Dumnezeu pe pamant atata timp cat a ramas credincios, cedase autoritatea sa sarpelui. Faptul ca Satana era pe deplin constient de ,,drepturile” sale prin uzurpare asupra acestui pamant, castigate prin supunerea lui Adam, rezulta in mod clar din declaratia sa catre Hristos pe muntele ispitirii (Luca 4,5.6). Adam a inceput sa inteleaga masura pierderii sale, si anume ca din stapan al acestei lumi el a devenit un rob al lui Satana. Totusi, inainte de a auzi pronuntarea propriei sentinte, balsamul vindecator al nadejdii a fost aplicat pe sufletul lui zdrobit. El privea acum spre femeia asupra careia aruncase vina caderii lui cu gandul la salvare – la samanta fagaduita, in care va fi puterea pentru a-l nimici pe arhi-vrajmasul lui Dumnezeu si al omului. Cat de binevoitor a fost Dumnezeu! Dreptatea divina cerea ca pacatul sa-si primeasca pedeapsa, insa harul divin gasise deja o cale de a salva neamul omenesc decazut – prin jertfa de bunavoie a Fiului lui Dumnezeu (1 Petru 1,20; Efeseni 3,11; 2 Timotei 1,9; Apocalipsa 13,8). Dumnezeu a instituit ritualul de jertfa, ca sa puna astfel la indemana omului un ajutor vizual, care sa il poata calauzi sa inteleaga ceva din pretul care a trebuit sa fie platit pentru a se face ispasire pentru pacatul sau. Mielul nevinovat trebuia sa-si dea viata sa pentru aceea a omului, iar pielea lui sa acopere goliciunea pacatosului, pentru ca omului sa i se poata aduce aminte mereu despre Fiul lui Dumnezeu, care avea sa-Si dea viata spre a face ispasire pentru calcarea de lege a omului si a carui neprihanire, si numai aceasta, il va acoperi in mod indestulator. Nu stim cat de clara era intelegerea lui Adam despre Planul de Mantuire, insa putem fi siguri ca a fost suficient descoperit pentru ca el sa aiba o asigurare ca pacatul nu va dura vesnic, ca Rascumparatorul se va naste din samanta femeii, ca stapanirea pierduta va fi recastigata si ca fericirea din Eden va fi restaurata. De la inceput pana la sfarsit, Evanghelia mantuirii constituie tema centrala a Scripturilor. 3:16 Femeii i-a zis: Voi mari foarte mult suferinta si insarcinarea ta; cu durere vei naste copii, si dorintele tale se vor tine dupa barbatul tau, iar el va stapani peste tine. Voi mari foarte mult suferinta. Expresia ,,suferinta si insarcinarea ta” este considerata in general ca fiind forma literara in care doua expresii asemanatoare exprima aceeasi idee. Expresia ar putea fi citita astfel: ,,suferinta sarcinii tale”. Chiar la inceput omului i se daduse porunca ,,Cresteti si inmultiti-va” (Cap. 1,28). Prin urmare, conceptia fusese intentionat repetata ca o binecuvantare, nu ca un blestem. Insa intrarea pacatului insemna ca de aici inainte sarcina va fi insotita de durere. Cu durere. Intr-adevar, durerile nasterii urmau sa fie atat de mari, incat in Scriptura ele sunt un simbol al celui mai grozav chin al trupului si al mintii (vezi Mica 4,9, 10; 1 Tesaloniceni 5,3; Ioan 16,21; Apocalipsa 12,2). Dorintele tale se vor tinea dupa barbatul tau. Cuvantul ebraic shuq, ,,dorinta”, inseamna ,,a fugi dupa, a avea o ravna puternica dupa un lucru”, aratand cea mai puternica dorinta dupa el. Desi oprimata de barbat si chinuita de durerile nasterii, femeia va simti inca o mare dorinta dupa barbatul ei. Comentatorii sunt impartiti in opiniile lor, in ce priveste faptul ca aceasta declaratie face parte sau din pedeapsa. Se pare rezonabil sa se spuna ca aceasta ,,dorinta” a fost data pentru a usura durerile sexului feminin si pentru a lega inima sotului si sotiei tot mai strans. El va stapani peste tine. Femeia a rupt legatura sa cu barbatul hotarata de cer. In loc sa fie un ajutor ,,potrivit” pentru el, ea a devenit seducatoarea lui. Asadar, pozitia ei de egalitate cu barbatul a fost pierduta. El urma sa stapaneasca asupra ei ca domn. Femeia este infatisata in Scriptura ca fiind ,,stapanita” de domnul ei. Printre cele mai multe popoare ne-crestine, femeia a fost supusa in decursul veacurilor la degradare si la o adevarata sclavie. Crestinismul, in ce priveste binecuvantarile Evangheliei, a asezat femeia pe aceeasi treapta cu barbatul (Galateni 3,28). Cu toate ca barbatul este capul familiei, principiile crestine il vor conduce pe barbat si pe sotia lui la o experienta de adevarata comuniune, in care fiecare este atat de devotat fericirii si bunastarii celuilalt, incat niciodata nu se va intampla ca unul din cei doi sa incerce sa ,,stapaneasca” peste celalalt (vezi Coloseni 3,18.19). 3:17 Omului i-a zis: Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale, si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: Sa nu mananci deloc din el, blestemat este acum pamantul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el in toate zilele vietii tale; Pentru ca ai ascultat. Pentru prima data substantivul ,,Adam” este folosit ca nume propriu fara articol, fapt care nu este evident in KJV, unde ha’adam, in capitolele 2,19.23; 3,8.9, este tradus ca un nume propriu, cu toate ca articolul indica in fiecare caz ca acest cuvant este folosit cu sensul de ,,omul”. Inainte de a pronunta sentinta, Dumnezeu a explicat de ce era necesara si potrivita. Adam lucrase in acord cu argumentele convingatoare ale Evei, punand cuvintele ei mai presus de ale lui Dumnezeu. In felul acesta, el s-a abatut de la suprema iubire si credinciosie fata de Dumnezeu, pierzand binecuvantarile vietii si chiar viata insasi. Inaltandu-si vointa sa mai presus de vointa lui Dumnezeu, Adam trebuia sa invete ca independenta de Dumnezeu nu inseamna o sfera de existenta mai inalta, ci o separare de Izvorul vietii. De aceea, moartea ii va arata nimicnicia propriei naturi. Blestemat este acum pamantul. Trebuie sa fie observat iarasi faptul ca Dumnezeu nu l-a blestemat nici pe Adam, nici pe sotia lui. Blestemele au fost pronuntate numai asupra sarpelui si pamantului. Dar ,,pamantul este acum blestemat din pricina ta” a spus Dumnezeu catre Adam. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el. Acelasi cuvant care fusese folosit pentru a exprima suferintele legate de nasterea de copii este folosit acum pentru a-l informa pe Adam cu privire la greutatile pe care avea sa le intampine in agonisirea unei saracacioase hrane din pamantul blestemat. Atata timp cat traieste aici, nu va exista nici o speranta de a iesi din aceasta stare. Expresia ,,toate zilele vietii tale” este prima indicatie ca moartea va urma cu siguranta, cu toate ca evenimentul putea fi amanat pentru catva timp. 3:18 spini si palamida sa-ti dea, si sa mananci iarba de pe camp. Spini si palamida. Inainte de cadere, din pamant cresteau numai plante care erau fie folositoare pentru hrana, fie frumoase la vedere. Acum, el urma sa produca si ,,spini si palamida” (6T 186). Sporirea muncii necesare pentru cultivarea pamantului urma sa aiba ca rezultat cresterea nenorocirii existentei omului. El urma sa invete printr-o experienta amara, ca viata despartita de Dumnezeu poate fi in cel mai bun caz o viata de necaz si durere. Sa mananci iarba. Pedeapsa divina prevedea si o schimbare partiala in dieta. Putem concluziona in mod evident ca atat cantitatea, cat si calitatea cerealelor, nucilor si a fructelor care i-au fost date la inceput omului, au fost, ca urmare a blestemului, reduse intr-o asa masura, incat omul trebuia sa caute in ierburi o parte a hranei sale zilnice. Aceasta schimbare se poate datora in parte si pierderii de catre om a anumitor elemente pe care le avea de la pomul vietii, de asemenea, unei schimbari a climei si poate mai mult decat orice condamnarii omului la munca anevoioasa in procesul de castigare a existentei. 3:19 In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti, si in tarana te vei intoarce. In sudoarea fetei tale. Munca grea care era de adaugat la impovaratoarea viata a omului este acum viu exprimata. Aceasta se refera in mod deosebit la agricultorul care trebuie sa traiasca obtinand hrana pentru el si familia sa dintr-un pamant care i se impotriveste, dar se adreseaza in egala masura si tuturor celorlalte ocupatii. De la caderea lui Adam, lucrarile omenesti pot fi indeplinite numai prin truda. Cu toate acestea, trebuie sa fie recunoscut faptul ca aceasta pedeapsa a fost intr-adevar o binecuvantare ascunsa pentru fiintele pacatoase. Cand un om lucreaza este, fara indoiala, cu mult mai departe de pacat, decat atunci cand isi petrece zilele in inactivitate. Truda si munca dezvolta caracterul si il invata pe om umilinta si conlucrarea cu Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care biserica crestina a gasit, in general, cei mai multi aderenti credinciosi si sprijinitori ai ei in clasa muncitoare. Munca, chiar atunci cand este grea, nu trebuie sa fie dispretuita, ,,in ea se afla o binecuvantare”. Pana te vei intoarce in pamant. Domnul l-a informat pe Adam ca destinatia lui sigura era mormantul. Omul a inteles astfel ca Planul de Mantuire (v.15) nu va impiedica pierderea vietii sale prezente, ci oferea asigurarea unei vieti noi. O data cu schimbarea in natura lui Adam din nemurire conditionata la starea de muritor a inceput implinirea teribilei preziceri: ,,in ziua in care vei manca din el vei muri negresit”. Daca prin indurare omului nu i s-ar fi acordat o zi de har, moartea ar fi survenit intr-o clipeala de ochi. Dreptatea divina cerea viata omului, indurarea divina ii oferea omului o ocazie de a o recastiga. 3:20 Adam a pus nevestei sale numele Eva: caci ea a fost mama tuturor celor vii. Adam a pus nevestei sale numele Eva. Acest verset nu este o interpolare care deranjeaza in contextul istorisirii caderii si a urmarilor ei, asa cum sustin unii comentatori. Ea dovedeste ca Adam a crezut fagaduinta cu privire la samanta femeii si si-a manifestat aceasta credinta prin numele pe care l-a dat sotiei sale. Eva, chawwah. Chawwah inseamna ,,viata” si aici este tradus de LXX, Zoe. Aceasta este o veche forma semita, gasita si in vechile inscriptii feniciene, dar care nu se mai folosea in limba ebraica pe timpul cand a fost scrisa Biblia. S-a sugerata ca indica faptul ca Adam a vorbit o limba semita veche. Daca ar fi folosit un echivalent ebraic contemporan, Moise ar fi scris numele femeii chayyah in loc de chawwah, insa, redand numele intr-o forma arhaica neobisnuita, el dovedeste ca stiinta lui se intindea pana in trecutul indepartat. In cap. 4,1 din LXX, chawwah a fost tradus in mod aproximativ Eua, de unde vine si romanescul nostru ,,Eva”. Ea a fost mama. Adam a dat numele de ,,cea vie” sotiei sale prin credinta, vazand in ea pe ,,mama tuturor celor vii”, tocmai intr-un timp cand condamnarea sa abia fusese pronuntata. De asemenea, el a privit dincolo de mormant si a vazut in samanta fagaduita sotiei sale pe Unul care le va da inapoi lui si urmasilor lui nemurirea pe care o pierdusera in acea zi. In loc sa o numeasca in starea lui abatuta si disperata – cum se putea astepta in asemenea imprejurari – ,,mama celor condamnati”, el si-a indreptat ochii in credinta spre Judecatorul sau si, inainte ca sa il aiba pe primul ei nascut, o numeste plin de speranta ,,cea vie”. El avea, intr-adevar, credinta ,,in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad” (Evrei 11,1). 3:21 Domnul Dumnezeu a facut lui Adam si nevestei lui haine de piele, si i-a imbracat cu ele. Haine de piele. Inainte de a-i da afara din gradina, Dumnezeu le-a oferit o imbracaminte mai trainica, potrivita pentru munca grea care le statea in fata si ca o protectie impotriva extremelor de caldura si frig care au urmat dupa cadere (PP 61). Pieile erau, de asemenea, un mijloc continuu de aducere aminte a nevinovatiei lor pierdute, a mortii ca plata a pacatului si a Mielului fagaduit al lui Dumnezeu, care, prin propria moarte inlocuitoare, va indeparta pacatele lumii. Cel care fusese insarcinat cu protectia regnului animal, constata acum in mod nefericit ca el insusi le va lua viata unora dintre ele. Ele trebuiau sa moara pentru ca el sa poata trai. Serviciul jertfelor a fost instituit in momentul acesta, desi aici nu s-a mentionat in mod special (PP 68; compara cu HLL 28). Istorisirea despre jertfele lui Cain si Abel, relatata in capitolul urmator, dovedeste ca primii copii ai lui Adam si ai Evei cunosteau bine acest ritual. Daca Dumnezeu nu ar fi lasat reguli precise cu privire la jertfe, aprobarea jertfei lui Abel si dezaprobarea jertfei lui Cain ar fi fost arbitrare. Faptul ca Cain nu L-a putut invinui pe Dumnezeu de partinire este o dovada ca atat el, cat si fratele sau, cunosteau ce se cerea. Universalitatea jertfelor de animale din timpurile stravechi arata catre o origine comuna a acestor practici. 3:22 Domnul Dumnezeu a zis: Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscand binele si raul. Sa-l impiedicam dar acum ca nu cumva sa-si intinda mana, sa ia si din pomul vietii, sa manance din el, si sa traiasca in veci. Ca unul din noi. Omul aflase despre pedepsirea sa si despre Planul de Mantuire si i se oferise imbracaminte. Prin neascultare, el a aflat deosebirea dintre bine si rau, in timp ce Dumnezeu intentionase ca el sa dobandeasca aceasta cunostinta prin conlucrare de buna voie cu vointa divina. Fagaduinta lui Satana, ca omul va deveni ,,ca Dumnezeu”, a fost implinita numai in faptul ca omul cunostea acum ceva din urmarile pacatului. Sa-si intinda mana. Acum era necesar ca omul sa fie impiedicat de a continua sa se impartaseasca din fructul pomului vietii, ca sa nu devina un pacatos nemuritor (PP 60). Prin pacat omul cazuse sub puterea mortii. In felul acesta, fructul care producea nemurirea putea sa-i faca numai rau. Nemurirea in stare de pacat si, deci, nenorocirea fara sfarsit, nu era viata pentru care Dumnezeu l-a destinat pe om. Refuzul accesului omului la acest pom datator de viata a fost un act al indurarii divine, pe care Adam nu l-a putut aprecia la acea vreme, dar pentru care va fi recunoscator in lumea viitoare. Acolo, el va manca vesnic din pomul vietii pierdut de atata timp (Apocalipsa 22,2.14). Prin partasie cu simbolurile jertfei Domnului Isus Hristos, astazi avem privilegiul sa mancam prin credinta din fructul acelui pom si sa privim inainte cu incredere, spre timpul cand sa putem culege si sa mancam fructele lui impreuna cu toti cei rascumparati in paradisul lui Dumnezeu (8T 288). 3:23 De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din gradina Edenului, ca sa lucreze pamantul, din care fusese luat. Verset ce nu a fost comentat. 3:24 Astfel a izgonit El pe Adam; si la rasaritul gradinii Edenului a pus niste heruvimi, care sa invarteasca o sabie invapaiata, ca sa pazeasca drumul care duce la pomul vietii. Astfel a izgonit el pe om. Alungandu-l pe Adam din Eden spre a-si castiga existenta in sudoarea fetei sale, Dumnezeu a dus la indeplinire o lucrare care trebuie ca fusese atat pentru El, cat si pentru Adam, o sarcina dureroasa. Chiar dupa defrisarea padurilor primare, intotdeauna urma sa fie o vesnica lupta impotriva buruienilor, insectelor si fiarelor salbatice. Heruvimi. Originea cuvantului ,,heruvimi” nu este clara, insa cuvantul cherub este, probabil, inrudit cu termenul asirian karabu, ,,a binecuvanta” sau ,,a se ruga”. Biblia reprezinta heruvimul ca apartinand clasei de fiinte pe care le numim ingeri, in mod special a celor aflati in legatura cu Dumnezeu si tronul Sau (Ezechiel 9,3; 10,4; Psalmi 99,1). Din aceasta cauza, deasupra chivotului si pe perdelele sanctuarului se aflau figuri de heruvimi (Exod 25,18; 26,1.31), iar dupa aceea au fost gravati pe peretii si usile Templului (1 Regi 6,29.32.35). O amintire despre fiintele ceresti care pazeau calea spre pomul vietii se pastreaza poate in vechiul poem epic din Mesopotamia despre Ghilgames, care a iesit in cautarea dupa ,,iarba vietii”, sau nemurire. In locul unde fusese gasita ,,iarba vietii”, poemul povesteste ca poarta acestuia ,,este pazita de barbati scorpioni a caror groaza este infricosatoare, a caror privire este moarte, slava lor infricosata darama muntii”. Palatele asiriene erau pazite de mari colosi inaripati numiti karibu, jumatate taur si jumatate om, poate o falsificare pagana a raportului despre pazitorii pusi de Dumnezeu la intrarea paradisului. In templele egiptene s-au gasit numeroase reprezentari de heruvimi, creaturi asemenea fiintelor omenesti, cu aripile lor ocrotitoare intinse deasupra altarului zeitatii. O sabie invapaiata. Lumina a fost intotdeauna un simbol al prezentei divine. Ca atare, slava Sechinei lui Dumnezeu a aparut intre cei doi heruvimi, cate unul de fiecare parte a Tronului milei care acoperea chivotul legamantului in Sfanta Sfintelor (vezi Exod 25,22; Isaia 37,16; DA 464; PP 349; GC 24). Expresia: ,,o sabie invapaiata” este mai degraba o traducere inexacta din ebraica, citita literal ,,o stralucire a sabiei”. N-a fost o sabie literala care pazea poarta Paradisului. Era, mai degraba, ceva ce parea sa fie o reflexie stralucitoare de la o sabie de lumina ,,invartita in toate partile” cu mare repeziciune, strafulgerand raze de lumina care radiau dintr-un centru de o puternica stralucire. De altfel, forma verbului ebraic mithhappeketh, redata in KJV, ,,invartita in toate partile”, inseamna in mod real ,,invartindu-se in toate partile”. Aceasta forma verbala este folosita in mod exclusiv spre a exprima actiune intens reflexiva si, in acest caz, trebuie sa fie trasa concluzia ca ,,sabia” aparea ca invartindu-se ea insasi. Aceasta lumina vie radianta nu era altceva decat slava Sechinei, manifestarea prezentei divine. Inaintea ei, timp de veacuri, cei credinciosi fata de Dumnezeu se adunau sa I se inchine (PP 62, 83, 84).Comentariile lui Ellen G. White 1-24 PP 52-62; SR 32-41 1 DA 118; GC 505, 531; PP 53; SR 32; 5T 384, 504, 698 1-5 CH 108, 109; GC 554; PP 54; 5T 503 1-8 CT 12; MH 427 2-5 GC 532; SR 33 3 Te 283 3-5 Ed 24 4 Ev 598; EW 218; GC 533, 538; PP 96; SL 49; SR 388; 1T 301, 342 344; 3T 72; 4T 146 4,5 COL 108; GC 561; PP 685; SR 398 4-61 T 565; 3T 455; 4T 248 5 CT 361; Ed 25; FE 437; GC 532, 538; PK 178; SR 395; 1T 551; 5T 625, 702, 738 5,6 3T 139 6 CD 145; CH 108, 111, 409; DA 116; Ed 25; Ev 610; EW 125, 147, 218; FE 446, 471; GC 532; GW 260; MB 83; ML 323; MM 93; MYP 69; Te 13, 15, 20, 273; 2T 561; 3T 72, 161, 324, 483, 486, 491, 542, 561; 4T 311, 573; 5T 504; 6T 163; 8T 288, 290 7 COL 311,312; MH 462; ML 311; PP 45, 57 8 SC 19 8-2 PP 57 9-14 SR 39 12,13 SC 45; 5T 638 13-16 PP 58 15 AA 222; DA 31, 52, 103, 115, 578, 663; Ed 27; EW 178; GC 505, 507; PK 681, 685, 701, 702; PP 65, 77, 370; Te 275, 284; 3T 526; 4T 594, 595; 9T 283 16 PP 58; 3T 484 17 SC 9 17,18 COL 289; Ed 101; MH 296; 8T 256 17-19 Ed 26; PP 50, 59; SR 40 18,19 FE 513; 9T 283 19 AH 27; CT 274; FE 314, 326; GC 532, 533; PP 478; 2T 529; 5T 181 21 PP 61; SR 46 22,23 TM 133 23 ML 168; SR 46 23,24 Ed 25; EW 51, 218 24 EW 126, 148; GC 511, 534; PP 60, 62, 83, 84; SR 388; TM 134; 6T 19; 8T 288 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: