29:1 Iacov a pornit la drum, si s-a dus in tara celor ce locuiesc la Rasarit.
Iacov a pornit la drum. Literal , ,,Iacov si-a ridicat picioarele si a plecat”. Aceasta inseamna bucuria si reflecta starea de spirit in care l-a lasat experienta din noaptea precedenta. Intarit astfel in duhul lui, Iacov si-a continuat calatoria spre ,,tara celor ce locuiesc la Rasarit”, prin care nu trebuie sa intelegem nici desertul arab, nici cel sirian, ci Mesopotamia superioara, la rasarit de raul Eufrat. In Biblie, popoarele ,,din rasarit” sunt, fara exceptie, aceia care locuiesc in Mesopotamia, sau in imediata ei vecinatate. Se pare ca evreii se multumeau cu exprimari de directie aproximative. ,,Rasarit” putea sa insemne orice directie intre nord-est si sud-est.
29:2 S-a uitat inainte, si iata ca pe camp era o fantana; si langa ea erau trei turme de oi, care se odihneau; caci la fantana aceasta obisnuiau ciobanii sa-si adape turmele. Si piatra de pe gura fantanii era mare.
O Fantana. Dupa o calatorie de vreo 725 de km, care s-ar parcurge aproximativ in trei saptamani, Iacov a ajuns in apropiere de Haran (v.4). Observatia ca piatra de pe gura fantanii era mare nu inseamna ca era nevoie de puterea unita a tuturor ciobanilor pentru a o da la o parte, deoarece Iacov a facut aceasta singur (v.10). Ea sugereaza, mai degraba, un consens printre ciobani de a-si adapa vitele impreuna. Scena de la fantana este in deplina armonie cu obiceiurile Rasaritului, atat cu cele din vechime, cat cu cele si moderne, incat asemanarea acestei naratiuni fata de cea descrisa in cap. 24,11 nu este, cu nici un chip, ciudata. De altfel, aceasta fantana era construita in mod diferit de aceea unde Eliezer a intalnit-o pe Rebeca. Acolo apa era scoasa deodata dintr-o fantana deschisa si varsata in jgheaburi asezate potrivit pentru vite, ca majoritatea fantanilor de astazi din Rasarit, in timp ce aici fantana era acoperita cu o piatra si nu se aminteste nimic despre nevoia de urcioare si jgheaburi.
29:3 Toate turmele se strangeau acolo; ciobanii pravaleau piatra de pe gura fantanii, adapau turmele, si apoi puneau piatra iarasi la loc pe gura fantanii.
Verset ce nu a fost comentat.
29:4 Iacov a zis pastorilor: Fratilor, de unde sunteti? Din Haran, au raspuns ei.
De unde sunteti. Intrebarea lui Iacov presupune ca fantana nu era asezata in imediata vecinatate a Haranului. Afland ca ei sunt din Haran, el a intrebat despre ,,Laban, fiul (descendentul) lui Nahor”. Laban era in realitate nepotul lui Nahor (cap. 24,15.29). Ciobanii, al caror raspuns de pana aici a fost scurt, deoarece Iacov era un strain, au vorbit despre apropiata sosire a Rahelei. Numele de Rahela inseamna ,,oaie”.
29:5 El le-a zis: Cunoasteti pe Laban, fiul lui Nahor? Il cunoastem, i-au raspuns ei.
Verset ce nu a fost comentat.
29:6 El le-a zis: Este sanatos? Sanatos, au raspuns ei. Si tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile.
Verset ce nu a fost comentat.
29:7 El a zis: Iata, soarele este inca sus, si-i prea devreme ca sa strangeti vitele: adapati oile, apoi duceti-va si pasteti-le iarasi.
Verset ce nu a fost comentat.
29:8 Ei au raspuns: Nu putem, pana nu se vor strange toate turmele; atunci se pravaleste piatra de pe gura fantanii, si vom adapa oile.
Verset ce nu a fost comentat.
29:9 Pe cand le vorbea el inca, vine Rahela cu oile tatalui sau; caci ea le pazea.
Vine Rahela. Dupa cat se pare, nu era obiceiul ca tinerele fete sa fie tinute acasa pana ce se apropia vremea casatoriei lor. Nici nu era sub demnitatea unei fete din familie bogata sa care apa de la fantana, cum a facut Rebeca, sau a pazi oile, cum facea in acest caz Rahela. Munca cinstita, departe de a fi o discreditare, este o cinste atat pentru cel de sus, cat si pentru cel de jos. Fiecare fiu si fiica ar trebui sa invete ca munca nu este umilitoare, ci ca ea este un privilegiu spre a contribui la nevoile familiei.
29:10 Cand a vazut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, si turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a pravalit piatra de pe gura fantanii, si a adapat turma lui Laban, fratele mamei sale.
Verset ce nu a fost comentat.
29:11 Apoi Iacov a sarutat pe Rahela, si a inceput sa planga tare.
Iacov a sarutat pe Rahela. Faptul ca Rahela nu a fost indignata de purtarea lui Iacov ca o libertate necuviincioasa presupune ca el ii facuse deja cunoscuta identitatea lui. Primele cuvinte din
v.12 ar putea fi tot asa de bine traduse ,,Iacov ii spusese Rahelei”, o traducere pe care constructia in ebraica o ingaduie.
29:12 Iacov a spus Rahelei ca este ruda cu tatal ei, ca este fiul Rebecii. Si ea a dat fuga de a spus tatalui sau.
Fratele tatalui ei (in engleza) Ruda cu tatal ei. Dupa cum Lot este numit fratele lui Avraam, desi in realitate era nepotul lui (cap. 13,8; 14,14.16), tot asa Iacov se refera la sine ca frate al lui Laban. Dupa cat se pare, in cazuri in care exactitatea nu are importanta, cuvantul ,,frate” era folosit spre a indica o ruda apropiata.
29:13 Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a alergat inainte, l-a imbratisat, l-a sarutat, si l-a adus in casa. Iacov a istorisit lui Laban toate cele intamplate.
A istorisit lui Laban. Acum Laban a fost sensibil la venirea unei rude apropiate, tot asa de mult cum fusese si la sosirea lui Eliezer cu 97 de ani mai inainte (cap. 24,30.31). Aceeasi cordialitate si ospitalitate este scoasa in evidenta. ,,Toate cele intamplate” probabil ca se refera la ceea ce l-a invatat mama lui sa spuna, ca sa dovedeasca legatura lui de rudenie, precum si sa arate cauza si scopul exilului sau de acasa. Daca nu ar fi spus adevarul, cum putea el sa explice aparenta lui saracie? Pentru ce el, fiu de parinti bogati, sa ajunga in Haran pe jos fara daruri si fara slujitori? Cat de cu totul diferita fusese sosirea servului lui Avraam cu mult timp in urma!
29:14 Si Laban i-a zis: Cu adevarat, tu esti os din oasele mele, si carne din carnea mea! Iacov a stat la Laban o luna.
Verset ce nu a fost comentat.
29:15 Apoi Laban a zis lui Iacov: Fiindca esti ruda cu mine, sa-mi slujesti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?
Ce simbrie vrei? Fiind un oaspete in casa unchiului sau timp de o luna (v.14), timp in care se pare ca s-a facut de folos in gospodarie, Laban a recunoscut in Iacov un asociat de valoare. Dintr-o evidenta dispozitie lacoma, Laban si-a propus sa exploateze indemanarea si harnicia lui Iacov in propriul folos. Dar, ca nu cumva Iacov sa intrezareasca motivele sale, Laban a tainuit cu grija egoismul sau sub aparenta de dreptate si amabilitate. Pentru a exclude toate pretentiile posibile din partea nepotului, el i-a propus sa-l plateasca asa cum ar plati o sluga obisnuita.
29:16 Laban insa avea doua fete: cea mai mare se numea Lea, si cea mai mica Rahela.
Verset ce nu a fost comentat.
29:17 Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasa la statura si mandra la fata.
Lea avea ochii slabi. Cuvantul ebraic rak tradus aici ,,plapand” de KJV este de obicei inteles de a avea sensul de ,,slab” sau ,,intunecat”. De cand LXX a folosit aceasta traducere, o folosesc fara intrerupere cei mai multi comentatori si traducatori. Cuvantul rak mai inseamna si ,,delicat”, ,,gentil”, ,,moale” si ,,magulitor” si poate sa se inteleaga ca ochii ei aratau exact contrastul fata de au gandit cei mai multi comentatori. Totusi, faptul ca Iacov nu a fost atat de atras de Lea ar indica mai mult contrastul dintre cele doua surori, decat ce se intelege prin aceasta ultima parere. Poate ca ochii lui Lea, ca si personalitatea ei, nu aveau caldura stralucitoare admirata de un oriental. Traducerea RSV reda cuvantul ca ,,slab”.
29:18 Iacov iubea pe Rahela, si a zis: Iti voi sluji sapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mica.
Sapte ani pentru Rahela. Iacov, foarte indragostit de Rahela, a fost imediat gata sa cada la invoiala cu unchiul sau. Propunerea lui Iacov se intemeia in parte pe faptul ca el nu era in situatia sa plateasca zestrea obisnuita si in parte pe cunostinta lui ca situatia de acasa are sa faca necesara
o ramanere prelungita la Laban. Consimtamantul lui Laban trebuie sa fie explicata exclusiv pe temeiul lacomiei, care cu trecerea timpului a devenit tot mai evidenta.
29:19 Si Laban a raspuns: Mai bine sa ti-o dau tie, decat s-o dau altuia. Ramai la mine!
Verset ce nu a fost comentat.
29:20 Astfel Iacov a slujit sapte ani pentru Rahela; si anii acestia i s-au parut ca vreo cateva zile, pentru ca o iubea.
Pentru ca o iubea. Iacov a facut dovada afectiunii sale devotate pentru Rahela nu numai prin bunavointa lui de a sluji sapte ani pentru ea, ci chiar mai mult, prin spiritul in care a lucrat pentru unchiul lui zgarcit. Intrucat erau multe zilele care au trebuit sa treaca pana ce Rahela sa devina mireasa lui, ele au fost fericite prin iubirea lui pentru ea. Cuvintele folosite de Moise pentru a exprima adancimea iubirii lui Iacov exprima afectiune curata si devotiune delicata.
29:21 In urma Iacov a zis lui Laban: Da-mi nevasta, caci mi s-a implinit sorocul, ca sa intru la ea.
Da-mi nevasta. Aceasta este o explicatie interesanta despre Laban ca Iacov a considerat necesar sa-i aminteasca de trecerea celor sapte ani. Dupa cum se obisnuia, a fost pregatita o mare sarbatoare de nunta, care probabil ca dura timp de sapte zile (v.27). Inselarea lui Iacov de catre Laban a fost posibila din cauza obiceiului de acoperire cu un val a miresei si aducerea ei la mire ,,seara”. Desi, de obicei, fetele aveau putin de spus la alegerea sotului lor, consimtamantul lui Lea a fost necesar pentru reusita acestei propuneri josnice. Trebuie ca si ea sa-l fi iubit pe Iacov pentru a aproba si a coopera la planul de a face rau atat surorii ei, cat si viitorului ei sot, casatorindu-se cu cineva care nici nu a cerut-o, nici nu a iubit-o.
Ipocrizia lui Laban a dat nastere la o rivalitate pe viata intre cele doua surori (vezi cap. 30,14-16).
29:22 Laban a adunat pe toti oamenii locului si a facut un ospat.
Verset ce nu a fost comentat.
29:23 Seara, a luat pe fiica sa Lea, si a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea.
Verset ce nu a fost comentat.
29:24 Si Laban a dat ca roaba fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa.
Zilpa. Laban a facut dupa obiceiul oriental (vezi cap. 24,59) cand a dat-o pe roaba sa fata Zilpa fiicei lui ca ingrijitoare. Semnificatia numelui ei ar putea fi ,,nas scurt”.
29:25 A doua zi dimineata, iata ca era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: Ce mi-ai facut? Nu ti-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai inselat?
Ce mi-ai facut? A doua zi dimineata, Iacov, marele inselator, si-a dat seama ca el insusi este victima inselaciunilor. Dreptatea inexorabila i-a rasplatit pentru dubla lui comportare. Pentru a se apara, Laban a invocat o cerinta imaginara a unui obicei social local. Daca acesta ar fi fost intr-adevar obiceiul in Haran, asa cum era in alte tari din vechime, el ar fi trebuit sa-i spuna lui Iacov atunci cand i-a propus sa lucreze pentru Rahela. Totusi, juruinta lui Iacov fata de Dumnezeu la Betel si dorul lui dupa Rahela l-a facut sa stea mai degraba la Laban, decat sa rupa casatoria, dupa cum ar fi putut.
29:26 Laban a raspuns: In locul acesta nu-i obicei sa se dea cea mai tanara inaintea celei mai mari.
Verset ce nu a fost comentat.
29:27 Ispraveste saptamana cu aceasta, si-ti vom da si pe cealalta pentru slujba, pe care o vei mai face la mine alti sapte ani.
Ispraveste saptamana. Sarbatorile de nunta tineau, de obicei, o saptamana (vezi Judecatori 14,12), iar Iacov urma sa o aiba si pe Rahela la incheierea festivitatilor de casatorie cu Lea (Geneza 29,28-30). Fara indoiala ca Laban a fost nelinistit cu privire la pastrarea bunului sau nume, ascunzand frauda sa de ochiul public, avand in vedere faptul ca toti oamenii cetatii au fost oaspeti la celebrare (v.22). Comportamentul sau nu descopera nimic altceva decat motive josnice unul dupa altul. Desi socotea de mica valoare afectiunea si fericirea fiicei sale, el avea o adanca apreciere a calitatilor lui Iacov ca cioban. Nevoit, Iacov a cazut de acord cu propunerea. In felul acesta Laban a primit 14 ani de slujire in loc de 7, si in acelasi timp s-a usurat de raspunderea de a o intretine pe Lea, care altfel putea fi cu greu casatorita.
29:28 Iacov a facut asa, si a ispravit saptamana cu Lea; apoi Laban i-a dat de nevasta pe fiica sa Rahela.
I-a dat pe Rahela. Este clar ca Iacov nu a slujit alti sapte ani inainte ca Rahela sa devina sotia lui. Aceasta s-a intamplat la incheierea saptamanii de serbari a lui Lea. Fapta de bigamie a lui Iacov nu sa fie trebuie sa fie judecata prin prevederea mai tarzie a legii mozaice prin care se interzicea casatoria simultana cu doua surori (Levitic 18,18). In acelasi timp, dubla casatorie a lui Iacov nu poate fi justificata pe temeiul ca binecuvantarea lui Dumnezeu, in cele din urma, a facut sa fie mijlocul de inmultire a semintei lui Iacov, implinind astfel fagaduinta Lui. Dumnezeu este mai presus de greselile oamenilor; nici chiar acestea nu puteau zadarnici scopul Lui (vezi Psalmi 76,10).
Bigamia care fusese pricinuita de inselaciunea lui Laban si afectiunea lui Iacov au adus neintelegeri si regret pentru caminele ambilor barbati. In aceasta scoala de amaraciune, Iacov a invatat ce inseamna: ,,calea celor calcatori de lege este aspra” (Proverbe 13,15). Gelozia si nenorocirea care insotesc aceasta casatorie formeaza un comentariu despre porunca specifica a lui Moise impotriva casatoriei unui barbat cu doua surori in acelasi timp (Levitic 18,18).
29:29 Si Laban a dat ca roaba fetei sale Rahela, pe roaba sa Bilha.
Bilha. Ca si lui Lea, Rahelei i-a fost data o servitoare. Semnificatia numelui ei poate sa fi fost ,,teroare”, insa aceasta nu este sigur.
29:30 Iacov a intrat si la Rahela, pe care o iubea mai mult decat pe Lea; si a mai slujit la Laban alti sapte ani.
O iubea. Lea, partasa la cruda inselaciune a lui Laban, nu a avut succes in castigarea iubirii sotului ei. Rezultatul a fost un camin unde predominau invidia, gelozia si cearta. Iacov lucrase si asteptase rabdator timp de ani de zile, pana cand sa aiba un camin fericit cu iubita sa Rahela, numai pentru a se vedea impovarat cu doua sotii certarete (cap. 30,1.2.8.15). Cat de diferiti fusesera primii ani de casatorie ai tatalui sau Isaac, asupra caminului caruia nu staruia intunericul poligamiei, cu consecintele sale sinistre (cap. 24,67). Trista experienta a lui Iacov dovedeste despre intelepciunea lui Avraam cand a interzis intoarcerea lui Isaac in Mesopotamia (cap. 24,6).
29:31 Domnul a vazut ca Lea nu era iubita; si a facut-o sa aiba copii, pe cand Rahela era stearpa.
Lea nu era iubita. Luate impreuna, versetele 20, 30, 31 si 34 lamuresc semnificatia cuvantului tradus aici ,,o ura” (in engleza). Aceasta nu arata nimic mai mult decat un grad de iubire mai mic. Raportul despre legaturile lui Iacov cu Lea dovedeste ca el nu a ,,urat-o” in sensul pe care-l exprima, in general, cuvantul, in zilele noastre. El simtea si ii arata afectiune mai mica, decat o facea pentru sora ei. Declaratia ,,Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urat” (Maleahi 1,2.3; Romani 9,13) trebuie sa fie inteleasa in acelasi fel. Dumnezeu a simtit si a manifestat un mai mare grad de iubire pentru Iacov si urmasii lui, decat a facut-o pentru Esau si descendentii sai. Dumnezeu l-a ales pe unul sa fie mijlocul lui special de binecuvantare pentru lume, preferandu-l pe unul celuilalt, nu pe un temei arbitrar, ci din cauza caracterului (vezi Deuteronom 7,6-8).
A facut-o sa aiba copii. Dupa cum Iehova o vizitase pe Sara (Geneza 21,1) si a fost rugat pentru Rebeca (cap. 25,21), El a intervenit acum in favoarea lui Lea. Prin binecuvantarea lui Lea cu copii, in timp ce Rahelei i s-a ingaduit sa fie pentru un timp sterila, Dumnezeu a cautat sa intretina iubirea pentru Lea in inima lui Iacov. In felul acesta, a fost stabilita o oarecare egalitate, pentru ca in timp ce o iubea pe Rahela pentru ceea ce insemna ea personal, Iacov el a fost determinat sa o aprecieze si pe Lea.
29:32 Lea a ramas insarcinata, si a nascut un fiu, caruia i-a pus numele Ruben (Vedeti fiu); caci, a zis ea, Domnul a vazut mahnirea mea, si acum barbatul meu are sa ma iubeasca negresit.
Ruben. Fiecare dintre copiii lui Iacov a primit un nume care avea semnificatia gandurilor si emotiilor mamei sale la data nasterii lui. Intr-un fel sau altul, toate numele acestea reflecta rivalitatea dintre cele doua surori. Fiecare nume este inrudit ca sunet fata de o anumita cheie de cuvinte ce insotesc declaratia facuta de mama. Astfel, prima silaba din Ruben, care inseamna ,,vedeti un fiu”, este din ra’ah, ,,a vedea”, folosit in observatia ei, ,,Domnul a vazut mahnirea mea”. Pentru Lea, primul ei copil era o dovada de mila a lui Iehova si putea sa astepte ca el sa fie mijlocul prin care sa castige iubirea lui Iacov. In prima inflacarare de iubire materna, ea era incredintata ca inima lui Iacov se va intoarce acum spre ea.
29:33 A ramas iarasi insarcinata, si a nascut un fiu; si a zis: Domnul a auzit ca nu eram iubita, si mi-a dat si pe acesta. De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare).
Simeon. Nasterea lui Ruben, dupa cate se pare, nu a venit in totul intru intampinarea asteptarilor cu privire la Iacov. Celui de-al doilea fiu al ei, nascut aproximativ un an mai tarziu, ea ia pus numele Simeon, ,,auzire”. Poate ca, in sfarsit, Dumnezeu auzise cat de mult era urata ea.
29:34 Iar a ramas insarcinata, si a nascut un fiu; si a zis: De data aceasta, barbatul meu se va alipi de mine, caci i-am nascut trei fii. De aceea i-a pus numele Levi (Alipire).
Levi. Al treilea dintre fiii lui Lea, nascut in succesiune rapida, a fost numit Levi, ,,alipire”, in speranta ca de data aceasta sotul ei va deveni intr-adevar atasat de ea. Intr-un harem oriental, mama baiatului este destinata sa devina mostenitoarea cea mai onorata. Lea nu putea intelege de ce nu isi intorcea Iacov iubirea sa de la sora ei stearpa Rahela spre ea.
29:35 A ramas iarasi insarcinata, si a nascut un fiu; si a zis: De data aceasta, voi lauda pe Domnul. De aceea i-a pus numele Iuda (Laudat fie Domnul). Si a incetat sa mai nasca.
Iuda. Nasterea celui de-al patrulea fiu al lui Lea a facut-o sa strige: ,,De data aceasta voi lauda pe Domnul”, ca si cand ar fi stiut prin intuitie ca el avea sa fie stramosul regilor lui Israel si al lui Mesia. Asa ca ea l-a numit Iuda, ,,cel laudat”. Bucuria Leii era deplina.
Si a incetat sa mai nasca. Adica, numai pentru un timp. Iacov, in ciuda propriilor sentimente, nu putea sa nu o aprecieze acum pe Lea ca mama a patru copii, chiar daca nu o iubea asa de mult ca sotie. Pentru ca Lea sa nu fie prea exaltata de bucurie datorita sortii ei fericite, sau ca sa nu uite ca Dumnezeu o binecuvantase, si pentru ca Rahela sa nu fie descurajata peste masura, Dumnezeu a intervenit din nou. Probabil ca s-a realizat un oarecare echilibru de iubire.
Lea trebuie sa fi fost o femei evlavioasa, o sotie devotata si o mama credincioasa. In conformitate cu raportul sacru, ea a amintit numele lui Iehova in legatura cu nasterea a trei dintre primii patru copii ai ei. Desi dintr-o familie idolatra, ea trebuie sa fi acceptat religia sotului ei, devenind o credincioasa sincera a lui Iehova. In contrast, convertirea Rahelei se pare ca nu a fost ceva mai mult decat o schimbare superficiala. In timp ce in aparenta a acceptat religia sotului ei, inima ei a ramas atasata de vechii idoli ai familiei, pana acolo incat i-a furat, cand a fost vremea sa plece din caminul parintesc (cap. 31,19). In diferite ocazii, purtarea ei se afla in contrast evident cu aceea a Leii si se pare ca reflecta mai mult un spirit egoist (vezi cap. 30,1-3.8.15). Nu incape indoiala superioritatea de caracter a lui Lea, cat si sinceritatea si evlavia ei, care este posibil sa fi adus o schimbare in atitudinea lui Iacov fata de ea (vezi cap. 31,4, 14; 49,31).Comentariile lui Ellen G. White
1-30 PP 188-190
1,10-14 PP 188
18 SR 89
18-20 PP 188, 237
25-30 PP 189, 237; SR 89