25:34 Atunci Iacov a dat lui Esau paine si ciorba de linte. El a mancat si a baut; apoi s-a sculat si a plecat. Astfel si-a nesocotit Esau dreptul de intai nascut.
A nesocotit dreptul lui de intai nascut. Pentru Esau singurul lucru de valoare a fost satisfacerea momentana a poftei; binecuvantarile spirituale viitoare pareau indepartate si ireale. Prin acest fapt, el s-a dovedit a fi ,,lumesc” [(nereligios) Evrei 12,16], insensibil la lucrurile spirituale. El nu se ingrijea de nimic decat de satisfacerea dorintelor senzuale. Ca si un animal fara minte, si-a intemeiat hotararile sale doar pe semnificatia consideratiilor de moment. Masura pana la care o persoana este dispusa sa jertfeasca dorintele prezente pentru bunuri viitoare este un indicator precis al maturizarii emotionale si spirituale. Pe aceasta baza, numai crestinul poate deveni intotdeauna matur pe deplin, pentru ca numai el este dispus sa piarda tot ce are de oferit aceasta viata, ca sa poata fi considerat vrednic pentru viata care va veni (vezi 2 Corinteni 4.17.18; Filipeni 3,7-15; Fapte 20,24; Luca 20,34.35; Evrei 11,10). Felul usuratic in care Esau si-a vandut dreptul de intai nascut pentru un blid de linte a dovedit ca el nu era potrivit ca sa devina mostenitorul milostivei fagaduinte a lui Dumnezeu. In timp ce purtarea lui Iacov nu poate fi trecuta cu vederea, aceea a lui Esau merita condamnarea cea mai severa. Iacov s-a pocait si a fost iertat; Esau nu a primit iertarea, pentru ca pocainta lui a constat numai dintr-un regret pentru rezultatele faptei lui necugetate, nu pentru fapta in sine (Evrei 12,16, 17; PP 181).Comentariile lui Ellen G. White
19-34 PP 177-179; SR 87
23 PP 181, 196; SR 88
28 PP 177
29-33CH 110
29-34 2T 38
32 PP 179
34 PP 179, 208