23:1 Viata Sarei a fost de o suta douazeci si sapte de ani: acestia sunt anii vietii Sarei.
Viata Sarei. Ca mama a tuturor credinciosilor (Isaia 51,2; 1 Petru 3,6), Sara este singura femeie a carei varsta si moarte sunt amintite in Scriptura. Isaac era in varsta de 37 de ani la data mortii ei (vezi Geneza 17,1.17; 21,5).
23:2 Sara a murit la Chiriat-Arba, adica Hebron, in tara Canaan; si Avraam a venit sa jeleasca pe Sara si s-o planga.
Chiriat-Arba. Avraam se mutase inapoi la fostul sau loc de domiciliu, aproape de Hebron (cap. 13,18; 18,1). Locuind timp de aproape 40 de ani in tara Filistenilor (cap. 20,1; 21,31-34; 22,19), el s-a intors acum in Canaanul propriu-zis, fapt pe care Moise il noteaza in mod special. Chiriat-Arba (Iosua 14,15; 15,13; 21,11), insemnand ,,cetatea lui Arba”, a fost numita dupa un urias al lui Anachim, care a intemeiat-o, dupa cate se pare. Numele de Hebron a fost dat cetatii mai tarziu.
Sa jeleasca pe Sara. Dupa cate se pare este singura ceremonie funerara respectata de Avraam. Probabil ca aceasta se refera la o jelire formala – sezand pe pamant si plangand in fata mortului. Mai tarziu, jelirea s-a dezvoltat intr-un ritual cu grija intocmit, cuprinzand astfel de ceremonii precum sfasierea hainelor, raderea capului, purtarea hainelor de sac si acoperirea capului cu praf si cenusa (2 Samuel 3,31; Iov 1,20; 2,12).
23:3 Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale, si a vorbit astfel fiilor lui Het:
A vorbit fiilor... lui Het. Locuitorii regiunii sunt numiti aici fiii lui Het, sau hetiti (v.10). In timpul primei perioade a locuirii lui Avraam, Hebronul fusese in stapanirea Amoritilor (vezi comentariul pentru cap. 20,1). Obiectia critica cu privire la prezenta hetitilor in Palestina sudica in aceasta perioada timpurie nu este confirmata de cele mai recente descoperiri arheologice.
De fapt, in lumina legilor hetite se pot explica cel mai bine unele amanunte in legatura cu aceasta intamplare (vezi v.11,17 si M. R. Lehmann in Bulletin of the American Schools of Oriental Research, 129 [Feb., 1953], pag. 15-18).
23:4 Eu sunt strain si venetic printre voi, dati-mi un ogor, ca loc de ingropare la voi, ca sa-mi ingrop moarta si s-o ridic dinaintea mea.
Eu sunt strain. Apropierea curtenitoare a lui Avraam de hetiti, ,,poporul tarii” este vrednica de luat in seama (v.7, 12.13). El a recunoscut deschis starea lui de peregrin si nu a pretins nimic din tara de drept (vezi Evrei 11,13). Dumnezeu ii promisese totul din Canaan. Cu sute de servitori, el a invins forta expeditionara aliata din Mesopotamia (Geneza 14). Chiar si acesti hetiti l-au recunoscut ca pe un ,,print puternic” (cap. 23,6). Cu toate acestea, Avraam nu s-a prezentat la vecinii lui cu o revendicare, el a cerut ingaduinta sa-si asigure titlul de proprietate asupra unei parti de pamant, nu de drept, ci ca o favoare si pentru un pret.
Loc de ingropare. Acesta este primul mormant amintit in Scriptura. Incinerarea a fost practicata de multe natiuni pagane din vechime, insa evreii au preferat inmormantarea. Dorinta de a fi cineva in propriul pamant este comuna oamenilor din toate veacurile, rasele si nivelurile de cultura.
23:5 Fiii lui Het au raspuns astfel lui Avraam:
Verset ce nu a fost comentat.
23:6 Asculta-ne, domnule! Tu esti ca un domnitor al lui Dumnezeu in mijlocul nostru; ingroapa-ti moarta in cel mai bun din mormintele noastre! Nici unul din noi nu te va opri sa-ti ingropi moarta in mormantul lui.
Un domnitor al lui Dumnezeu. Hetitii au raspuns politicos la cererea lui Avraam, reflectand politetea lui. Refuzand politicos sa accepte aprecierea lui cu privire la situatia lui printre ei, ,,un strain”, ei l-au recunoscut ca pe un ,,print puternic”, ca in KJV. In ebraica, tot asa, ,,muntii cei mari” din Psalmi 36,6 (text englez) sunt literal ,,muntii lui Dumnezeu” si ,,cedrii considerabil de mari” (text englez) din Psalmi 80,10, ,,cedrii lui Dumnezeu”. Socotindu-l pe Avraam ca pe un ,,print puternic”, hetitii au exprimat recunoasterea lui Avraam ca un barbat pe care Dumnezeu il favorizase.
Nici unul din noi nu te va opri. Ei au aprobat din toata inima cererea lui Avraam. Mai intai ei i-au oferit sa foloseasca pentru el propriile morminte – un adevarat gest de politete.
23:7 Avraam s-a sculat si s-a aruncat cu fata la pamant inaintea norodului tarii, adica inaintea fiilor lui Het.
Avraam s-a sculat. In aranjamentele dintre Avraam si fiii lui Het, procedura de afaceri, tactul si politetea orientala sunt evidente. Avraam si-a exprimat aprecierea prin plecaciune, un obisnuit gest oriental de gratitudine. Neintalnind opozitie la sugestia sa cam vaga, Avraam face dupa aceea
o propunere concreta.
23:8 Si le-a vorbit astfel: Daca gasiti cu cale sa-mi ingrop moarta si s-o iau dinaintea ochilor mei, ascultati-ma, si rugati pentru mine pe Efron, fiul lui Tohar,
Rugati pentru mine. Intr-un fel tipic oriental, Avraam nu a facut cererea sa direct catre Efron insusi, insa a cerut batranilor cetatii sa foloseasca influenta lor in ce priveste obtinerea proprietatii dorite. Ei urma sa fie mijlocitorii sai in dirijarea tranzactiei. O astfel de procedura avea sa duca la incheierea acordului cu mai mare promptitudine si sa evite neintelegerile care s-ar fi putut ivi. Numele cel bun al intregii comunitati avea sa asigure o afacere cinstita si sa-i ocroteasca atat pe Avraam, cat si pe Efron de critica.
23:9 sa-mi dea pestera Macpela, care-i a lui, si care este chiar la marginea ogorului lui; sa mi-o dea in schimbul pretului ei, ca sa-mi slujeasca drept loc pentru ingropare in mijlocul vostru.
Macpela. Numele acesta este explicat in diferite feluri. Unii il iau drept nume propriu, altii ca descriere a vreunei particularitati a pesterii. El este din radacina kaphal, ,,a dubla”, dand sugestia ca se poate ca aceasta sa fi fost o pestera dubla, sau poate una cu doua intrari. Prima reinterpretare pare de preferat. In aceasta pestera au fost asezate ramasitele pamantesti ale Sarei, Avraam, Isaac, Rebeca, Lea si Iacov (cap. 25,9; 49,31; 50,13). Din marea familie patriarhala a lipsit numai Rahela (cap. 35,19). Macpela este identificata cu doua pesteri, una deasupra celeilalte, dedesubtul unei moschei musulmane de pe o panta aproape de Hebron. Accesul a fost interzis timp de secole, insa in 1882 s-a facut o exceptie pentru viitorul (rege) al Angliei, George al V-lea, si fratele sau. De la primul razboi mondial mai multi crestini au avut ocazia sa viziteze pestera de sus, care contine insemnari in piatra cu numele lui Avraam, Sara, Isaac, Iacov, Rebeca si Lea. Aceste placi se presupune ca marcheaza mormintele lor reale in pestera scobita in stanca de dedesubt. Daca aceasta foarte veche traditie este de acord cu faptele nu poate fi stabilit, pana cand nu sunt ingaduite studii stiintifice in pestera de dedesubt.
23:10 Efron era si el acolo in mijlocul fiilor lui Het. Si Efron, Hetitul, a raspuns lui Avraam, in auzul fiilor lui Het si in auzul tuturor celor ce treceau pe poarta cetatii:
Verset ce nu a fost comentat.
23:11 Nu, domnul meu, asculta-ma! Iti daruiesc ogorul si-ti daruiesc si pestera care este in el. Ti le daruiesc in fata fiilor norodului meu: si ingroapa-ti moarta.
Iti daruiesc ogorul. Toate tranzactiile de felul acesta se faceau la poarta cetatii (vezi Geneza 34,20; Rut 4,1). Efron, care era fara indoiala unul din nobilime si care a fost amintit acum pe nume, fiind de fata, a vorbit. El i-a oferit lui Avraam pamantul cu pestera, evident ca un dar definitiv. Aceasta oferta urmeaza un bun obicei rasaritean care mai dainuieste in multe locuri pana in zilele noastre. Oricine stia, desigur, ca aceasta oferta nu era luata in serios, Efron nevoind sa vanda pestera fara ogor.
Motivul puternicei dorinte a lui Efron de a vinde intreaga proprietate si nu numai o parte din ea, consta in legile hetite (Nos. 46, 47), care permit transferul serviciului feudal, numai daca este cumparat ogorul intreg, si nu daca acesta este desfacut in bucati. Deci, daca Avraam ar fi cumparat numai pestera, sarcinile fiscale ale lui Efron nu ar fi fost usurate, in timp ce eventuala cumparare Avraam a intregii proprietati ar fi transferat obligatiile feudale ale lui Efron asupra cumparatorului Avraam.
23:12 Avraam s-a aruncat cu fata la pamant inaintea norodului tarii.
Verset ce nu a fost comentat.
23:13 Si a vorbit astfel lui Efron, in auzul norodului tarii: Asculta-ma, te rog! Iti dau pretul ogorului: primeste-l de la mine; si-mi voi ingropa moarta in el.
Iti dau pretul. Recunoscand in raspunsul lui Efron bunavointa sa de a-l face sa aiba pestera, numai daca va cumpara si ogorul in care se afla ea, Avraam a mai facut o plecaciune de gratitudine. Desigur ca el a refuzat sa primeasca proprietatea lui Efron ca un dar, insa a intrebat de pret facand cunoscuta dorinta lui de a plati pentru ea.
23:14 Si Efron a raspuns astfel lui Avraam:
Verset ce nu a fost comentat.
23:15 Domnul meu, asculta-ma! O bucata de pamant de patru sute de sicli de argint, ce este aceasta intre mine si tine? Ingroapa-ti dar moarta!
Patru sute de sicli. Aproximativ 116 (vezi comentariul pentru cap. 20,16). Efron spune acum pretul sau, lasand sa se inteleaga ca acesta era o simpla bagatela pentru un om bogat ca Avraam. Desi pretul pare foarte rezonabil in termenii valorilor moderne, pe vremea lui Avraam trebuie sa fi parut exorbitant. Rapoartele babiloniene arata ca, in medie, pe atunci ogoarele se vindeau cu 4 sicli de acru, iar cele mai fertile gradini cu 40 de sicli acrul. Conform cu standardul babilonian, Avraam ar fi fost in stare sa cumpere un ogor de 100 de acri pentru banii lui. Desi nu stim cat de intins era ogorul lui Efron, se pare ca Moise lasa impresia ca Efron a profitat de situatia grea a lui Avraam pentru a realiza un bun profit pentru el insusi.
23:16 Avraam a inteles pe Efron. Si Avraam a cantarit lui Efron pretul cumpararii despre care vorbise, in fata fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint, care mergeau la orice negustor.
Avraam a cantarit. Dorind sa evite orice simtamant de dusmanie, Avraam ca semit aflat in mijlocul hetitilor, a platit fara discutie si fara sa mai negocieze asupra pretului. Atunci, ca si acum, o astfel de procedura era obisnuita in intregul Orient, iar Efron se astepta fara indoiala ca Avraam sa faca la fel. Ca ,,print puternic”, bogat conducator nomad, se poate ca Avraam sa fi simtit ca nu era de demnitatea sa sa se tocmeasca sau poate ca el a ales in mod deliberat sa evite reputatia unei comportari necinstite. El a platit totul pe loc, conform obiceiului comercial, asa cum arata expresia ,,care mergeau la orice negustor”.
23:17 Ogorul lui Efron din Macpela, care este fata in fata cu Mamre, ogorul si pestera din el, si toti copacii care se aflau in ogor si in toate hotarele lui de jur imprejur,
Ogorul. Aici sunt date unele stipulari care, fara indoiala, se gasesc si mai detaliate intr-un act scris. Numeroase astfel de contracte din acel timp, din Ur, vechiul camin al lui Avraam, si din alte parti ale Mesopotamia, prezinta un tablou clar al formei unui astfel de contract. Documentul lui Avraam continea, fara indoiala, o descriere exacta a proprietatii si a asezarii ei, si enumerarea pomilor si a altor obiecte accesorii de pe ea, in cazul acesta fiind inclusa pestera. Daca, spre exemplu, pomii nu ar fi fost inclusi in mod special, Efron ar fi putut pretinde recolta lor in fiecare an.
Acesta este inca un amanunt interesant dovedind ca hetitii erau inclusi in contract, deoarece enumerarea exacta a numarului de pomi la fiecare vanzare de proprietate este o trasatura caracteristica in documentele de afaceri hetite.
In fata cu Mamre. Adica, ,,la rasarit de Mamre” (RSV).
23:18 au fost intarite astfel ca mosie a lui Avraam, in fata fiilor lui Het si a tuturor celor ce treceau pe poarta cetatii.
Verset ce nu a fost comentat.
23:19 Dupa aceea, Avraam a ingropat pe Sara, nevasta sa, in pestera din ogorul Macpela, care este fata in fata cu Mamre, adica Hebron, in tara Canaan.
Avraam a ingropat-o pe Sara. Pestera se afla aproape de Mamre, unde Avraam locuise inainte de nasterea lui Isaac. In fata paduricii care fusese caminul lor timp de atatia ani, unde ei si-au impartasit bucuriile si necazurile lor, dezamagirile si sperantele lor, Avraam a asezat-o pe iubita sa sotie la odihna.
In fata cu Mamre. Expresia ebraica tradusa aici ,,in fata cu” urmeaza sa fie inteleasa ,,la rasarit de”. Aratand directiile, un evreu socotea in mod obisnuit ca avand in fata sa rasaritul, care era astfel ,,in fata cu” el (vezi Zaharia 14,8; Ioel 2,20; Deuteronom 11,24). Mamre nu era un alt nume dat Hebronului, ci era pur si simplu in vecinatatea lui (vezi Geneza 13,18).
In tara Canaan. Pentru a sublinia, ca in versetul 2, ca Sara si-a gasit ultimul ei loc de odihna intr-o bucata de pamant apartinand lui Avraam din tara fagaduita a Canaanului. Comentariile lui Ellen G. White
7 ML 192
17-20 PP 169
23:20 Ogorul si pestera din el au fost intarite astfel lui Avraam ca ogor pentru inmormantare, de catre fiii lui Het.
Verset ce nu a fost comentat.