22:7 Atunci Isaac, vorbind cu tatal sau Avraam, a zis: Tata! Ce este, fiule? i-a raspuns el. Isaac a zis din nou: Iata focul si lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?
,,Tata”. Aceasta expresie de mangaiere trebuie sa fi sfasiat inima lui Avraam. Dupa cum obisnuia Isaac, un tanar bine crescut al unei culte familii semitice, aceasta forma de a se adresa insemna dorinta lui de a pune o intrebare. Nici un fiu bine educat nu ar indrazni sa-si puna intrebari, sau sa faca o declaratie in prezenta parintilor lui, fara ca mai intai sa obtina ingaduinta de a face asa. Avraam a ingaduit aceasta raspunzand ,,Ce este, fiule?”
Unde este mielul? Aceasta intrebare directa nu a exprimat altceva decat uimire nevinovata. Nimic nu sugereaza in naratiune ca Isaac a banuit catusi de putin ca el avea sa inlocuiasca mielul care lipsea. Intrebarea a fost pusa in toata simplitatea sufletului, fara banuiala sau curiozitate nelegitima.