22:5 Si Avraam a zis slugilor sale: Ramaneti aici cu magarul; eu si baiatul, ne vom duce pana colo sa ne inchinam, si apoi ne vom intoarce la voi.
Ramaneti aici. Insarcinarea solemna pe care Avraam era aproape sa o indeplineasca i s-a parut prea sfanta ca s-o auda si sa o vada si altii. Numai Dumnezeu putea intelege. Timp de doua zile, el si-a ascuns gandurile si emotiile. Isaac avea sa fie primul care sa stie si singurul care sa impartaseasca acest ceas de suferinta si emotie puternica.
Eu si baiatul. Fiecare dintre cele trei verbe care urmeaza contine pronumele ,,noi”. Traducerea engleza nu reflecta credinta profetica cuprinsa in ebraica. Literal, Avraam le-a spus slugilor sale: ,,Eu si tanarul, noi ne vom duce pana acolo, si noi ne vom inchina, si noi ne vom intoarce iarasi.” Desi nu a inteles intentia lui Dumnezeu, el a crezut ca Dumnezeu va scula pe Isaac din morti (Evrei 11,19). Nu fagaduise Dumnezeu, fara rezerva, ca Isaac avea sa fie mostenitorul sau (Geneza 21,12)? Avraam nu a anticipat ca va fi crutat de actul grozav al uciderii propriului lui fiu, dar a crezut ca Isaac ii va fi redat. Prin urmare, el a vorbit in credinta cand a zis: ,,Noi ne vom intoarce iarasi”. El nu se astepta sa se intoarca singur spre a le spune oamenilor ca a luat viata fiului sau cu propriile maini si l-a jertfit lui Dumnezeu, nici nu se astepta sa se intoarca la Sara fara Isaac. Maretia experientei sale spirituale este evidenta nu numai in ascultarea sa ferma, ci si in hotarata sa credinta in fagaduintele fara gres ale lui Dumnezeu.