22:2 Dumnezeu i-a zis: Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te in tara Moria, si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune.
Ia pe fiul tau. Daca aceste cuvinte au fost spuse cu glas incet, dupa cum este probabil, Avraam trebuie sa fi simtit pe rand, mandrie, frica si teama respectuoasa. Dumnezeu a considerat ca este potrivit sa repete spre a trezi afectiunea parinteasca si spre a-l pregati pe Avraam pentru aspra incercare care avea sa urmeze curand. Numindu-l pe Isaac ,,singurul fiu” al lui Avraam, Dumnezeu a inteles ca el singur era considerat mostenitorul legitim al fagaduintei. Aceasta contrasteaza cu expresia din cap. 21,12.13, unde Dumnezeu il numeste pe Ismael ,,fiul roabei”.
Tara Moria. Numele Moria apare in Biblie numai de doua ori, aici si in 2 Cronici 3,1. Conform cu ultimul text, Solomon a cladit templul pe muntele Moria, la nord de cetatea lui David si la vest de valea Chedron. De aceea tara Moria trebuie sa fi fost regiunea muntoasa de jur imprejurul Ierusalimului. Numele pare sa fi fost mai degraba neobisnuit.
Adu-l. In timpurile vechi, sacrificarea fiintelor omenesti, mai ales a copiilor, era obisnuita. Atat Biblia, cat si arheologia afirma ca canaanitii practicau astfel de ritualuri. De aceea, ideea de a sacrifica zeilor pe intaiul sau nascut nu ii era straina lui Avraam. In timp ce Dumnezeu a oprit in mod explicit astfel de sacrificii (Levitic 18,21), nu este sigur ca Avraam a fost clarificat in privinta aceasta. Intr-adevar, numai presupunand ca el nu a inteles aceasta interdictie divina putem explica lipsa lui de protest la porunca lui Dumnezeu de a-l sacrifica pe fiul sau.