Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Geneza

Geneza 20:7


20:7 Acum, da omului nevasta inapoi; caci el este proroc, se va ruga pentru tine, si vei trai. Dar, daca n-o dai inapoi, sa stii ca vei muri negresit, tu si tot ce-i al tau.

El este profet. Aici se intalneste pentru prima oara termenul de ,,profet”, nabi’. El deriva din radacina cuvantului naba’, care inseamna ,,a proclama”, ,,a exclama”, ,,a declara”. Dupa cum este descoperit in Biblie, cuvantul ,,profet”, nabi’, descrie o persoana care proclama soliile divine. Acestea pot avea legatura cu trecutul, prezentul sau viitorul, si pot sa constea in descriere, indemn, invatatura, mangaiere sau prezicere. In afara de aceasta, termenul mai exprima si ideea de a fi un mijlocitor. Cuvantul ,,profet” vine din grecescul prophetes, o combinatie a prepozitiei pro, ,,pentru” sau ,,in numele cuiva” cu verbul phemi, ,,a vorbi”. El vorbeste pentru cineva. El poate vorbi omului in numele lui Dumnezeu. Din versetul 7 reiese clar ca aici Avraam a vorbit ca profet in cel de-al doilea sens.

Faptul ca termenul nabi’ este folosit pentru prima data aici, nu trebuie sa inlature convingerea ca Spiritul Profetiei se afla printre oameni chiar de la inceput (Geneza 9,25-27; Fapte 3,21; Iuda 14, 15). Sustinerea ca folosirea acestui termen in cartile lui Moise dovedeste ca ele nu pot fi mai vechi decat timpul lui Samuel, inainte de care un profet era numit un ,,vazator” (1 Samuel 9,9), este de asemenea invalida. Asa cum este folosit de Moise, termenul se aplica de obicei la un primitor al descoperirilor divine. Pe timpul perioadei judecatorilor, se pare ca a ajuns sa se foloseasca termenul ,,vazator” ro’eh si s-a pastrat pana pe vremea lui Samuel, cand termenul mai vechi in circulatie l-a inlocuit.

Se va ruga pentru tine. Valoarea rugaciunii de mijlocire este puternic aratat in Iacov 5,16. Fagaduinta facuta lui Abimelec ca isi va redobandi sanatatea prin mijlocirea lui Avraam sustine principiul ca un credincios poate deveni mijlocul prin care binecuvantarea divina poate sa se reverse peste altii (vezi Fapte 9,17.18). Este intentia lui Dumnezeu de a-i indrepta spre reprezentantii lui omenesti pe aceia care sunt sensibili fata de adevar.