20:1 Avraam a plecat de acolo in tara de miazazi, s-a asezat intre Cades si Sur, si a locuit ca strain in Gherar.
Avraam a plecat de acolo. Nu este dat nici un motiv pentru plecarea lui Avraam de la stejarii lui Mamre de langa Hebron (cap. 13,18; 14,13; 18,1) spre tara de sud Negeb (vezi comentariul pentru cap. 13,1). Este probabil ca Dumnezeu a indreptat pasii lui in acea directie, fie ca se potrivea cu viata lui de peregrin, fie spre a putea fi un martor pentru locuitorii regiunii. Pe de alta parte, este probabil ca turmele sale aveau nevoie de regiuni cu pasuni proaspete, sau poate ca schimbari politice au tulburat pacea si siguranta tarii. In timp ce primii confederati ai lui Avraam la Hebron, Mamre, Escol si Aner, erau amoriti (vezi cap. 14,13), hetitii au controlat dupa cate se pare regiunea cativa ani mai tarziu (vezi cap. 23,3). Criticii au declarat ca era imposibil ca hetitii sa ajunga pana in Palestina de sud, atat de timpuriu ca secolul al XIX-lea i.Hr., dar descoperirile recente au dovedit ca acesta a fost cazul. Se poate ca unii au ajuns pana la Hebron si i-au alungat pe amoriti. Daca este asa, Avraam a pornit inspre Negeb pentru a evita imprejurarile nesigure ale perioadei de tranzitie. Orice l-ar fi calauzit spre regiunea sudica, el a facut din ea caminul sau aproximativ pentru timp de douazeci de ani.
Cades si Sur. Cades-Barnea era aproximativ la 128 de km sud-vest de Hebron, iar Sur se afla la vest de Cades, nu departe de Egipt (vezi cap. 16,7). Cuvantul ,,a locuit” pare sa indice ca Avraam a petrecut catva timp in regiunea aceasta, o sedere care trebuie sa fi starnit amintiri sfinte in inima lui Agar (vezi cap. 16,7-14).
Gherar. Deoarece partea sudica a Negeb-ului era o regiune semi-pustie, este posibil ca regiunile lui cu pasuni se fi dovedit neindestulatoare. Aceasta regiune, care avea doar cateva oaze, a fost numita mai tarziu ,,Pustia Zin”. Indreptandu-se din nou spre nord, Avraam si-a stabilit locuinta sa vremelnica la Gherar, care era asezata intr-o vale foarte fertila la sud de Gaza. Marile silozuri de cereale descoperite in marea movila de la Gherar dovedesc ca acesta a fost pe atunci centrul unei regiuni producatoare de cereale. Desi dovada lipseste, cetatea trebuie sa fi fost in vremurile de demult tot atat de importanta.